Pînă acum Jurnalul de vacanţă vă oferă călătorii prin:
1. Canada (cu Anton)
2. Malta (cu Virgil Oprina şi Oltea Şerban-Pârâu)
3. New York (cu Daniel Cristea-Enache)
4. Fiji şi Los Angeles (cu Alfred Schwartz)
5. Paris - Buddha Bar (cu Irina Şarcane)
6. Venezuela (cu Geta Pop)
7. Belgia (cu Luiza Ilie)
8. Luxemburg (cu Marina)
9. Sankt Petersburg (cu Cristina Bazavan)
În curînd urmează Iugoslavia, Turcia, Italia dar şi 2 Mai sau Gura Portiţei şi încă multe alte locuri speciale toate în aceasta rubrică a Atelierului LiterNet.
****
Senzaţii unice şi natură virgină la 2 Mai şi Vama Veche
Senzaţii unice şi natură virgină la 2 Mai şi Vama Veche
Tot românul merge la mare. Există totuşi o categorie largă de români care nu au auzit de 2 Mai sau Vama Veche sau care nu înţeleg de ce unii sunt atât de atraşi de aceste locuri.
Povestea acestei zone extrem sudice a litoralului românesc începe înainte de război. Cei care se duceau atunci acolo - şi l-am cunoscut anul trecut pe unul dintre aceştia, un domn care merge la 2 Mai cu cortul de 72 de ani, aproape fără întrerupere, deşi trăieşte în Germania de decenii -, căutau singurătatea, sălbăticia, natura virgină, discuţiile simple cu pescarii, senzaţia de a ajunge capătul lumii, deşi te aflai la 5 km de Mangalia şi la doar 50 km de Constanţa, cosmopolitul oraş-port la Marea Neagră.
Până să se construiască şantierul naval, se putea ajunge din Mangalia direct pe plajă, care era pe atunci foarte lată. Se mai putea ajunge la 2 Mai şi pe drumul care trecea prin Limanu. Acum, se merge pe DN 39 (E 87), ca în toate staţiunile litoralului românesc, de la Constanţa, unde poţi ajunge cu avionul sau cu variate alte mijloace.
O istorie originală
La început, dacă veneai la mare la 2 Mai erai "original" şi dornic de a te contopi cu natura. Există grupuri care vin în fiecare an cel puţin pentru o lună, cu cortul, la 2 Mai sau Vama Veche. Şi o fac de decenii. Primul "val" de amatori de 2 Mai a apărut însă în anii '50-'60. În general erau fie oameni din foste familii de boieri sau din burghezia înstărită, fie artişti, care ori din considerente materiale, ori din dorinţa de a se delimita de acea majoritate care venea la mare "prin sindicat", alegeau 2 Mai. În acea perioadă, sătenii au început să închirieze grădinile pentru corturi sau să-i găzduiască pe aceşti stranii turişti în casele lor cu pereţi de chirpici, atât de răcoroase în timpul verii... Boema artistică bucureşteană a început să vină cam prin anii '70, în căutarea liniştii şi sălbăticiei acelor locuri. De multe ori, ei se întâlneau aici în septembrie...
Oamenii care vin la 2 Mai şi Vama Veche au început să fie din ce în ce mai diferiţi, având totuşi o notă comună: apartenenţa la acea categorie de persoane care nu suportă idea de a se înregimenta. Acestea au fost dintotdeauna locuri pentru cei cărora programul le permitea să stea mai mult la mare, trei săptămâni, poarte o lună sau mai mult. Astfel s-a extins campingul, 2 Mai şi Vama Veche fiind singurele locuri unde este posibil să îţi pui cortul pe plajă sau în imediata ei apropiere... Puţină sălbăticie şi libertate, liniştea naturii, neobişnuita opţiune de a sta în aer liber în permanenţă şi atunci cînd dormi, este tot ceea ce îşi doresc cei care vin aici la mare... Tot aici este şi unul dintre locurile (puţine la număr) unde se poate practica nudismul.
Fiecare an ce a trecut a modificat un pic detaliile. Perioada de început a anilor '80 a fost cea în care se cânta pe plajă la chitară aşteptând răsăritul soarelui, se făceau focuri de tabără noaptea (cu sau fără permisiunea grănicerilor)... Ignorând parcă schimbarea peisajului adusă de construcţia şantierului naval şi a digurilor, această atmosferă a durat până pe la mijlocul anilor '90, când a început să se extindă construcţia vilelor de vacanţă. Chefurile în grădini, culesul scoicilor, porumbul şi cartofii copţi în jar, plimbările lungi pe plajă între 2 Mai şi Vama Veche, solitare sau în cuplu... rămân o constantă şi în secolul XXI. Cât timp nu se va ceda în faţa noii societăţi consumiste care ia locul încet dar sigur şi în România celei sindicaliste, cei care iubesc acest locuri nu le vor părăsi.
Un altfel de turism
Turismul rural din această zonă, pentru că îl putem numi aşa, are particularităţile sale, neasemănându-se cu cel de la munte. Sezonul începe practic la 1 mai, când puteţi întâlni primii turişti în zonă şi se încheie toamna, când vremea îi trimite acasă pe cei rămaşi. Preţurile la cazare sunt mai mici în aceste perioade, ele atingând sume mai mari de-abia în miezul verii. Cu toate acestea, nu veţi găsi cazare mai scumpă de 350.000 lei (10 dolari) pe noapte "la chirpici", unde farmecul vieţii în natură se află la el acasă. Absenţa dotărilor moderne este compensată de relaxare şi pitoresc, porţile grădinilor din spate ale unora dintre case deschizându-se chiar spre mare. La 2 Mai şi Vama Veche, aproape toţi sătenii şi-au construit şi o casă (sau vilă) din beton, unde facilităţile sunt variabile, ca şi preţurile, ajungând de la condiţiile unui hotel obişnuit de două stele de pe litoralul românesc la luxul unei vile de patru stele, cu preţurile aferente variind de la 600.000 la 1.500.000 lei pe noapte (în acest ultim caz fiind în general vorba despre elegante vile sau bungalow-uri placate cu piatră, în stilul specific zonei, eventual cu piscină). Mulţi preferă campingul, refuzând confortul şi nu întotdeauna pentru preţ, ci pentru acea senzaţie unică de libertate pe care o dă adormitul în zgomotul constant al valurilor, aşteptarea răsăritului de soare (sau de lună) în hamac, singur, sau vorbind în surdină cu prietenii, pentru a nu-i deranja pe ceilalţi... Există nişte reguli nescrise ale civilizaţiei când mergi cu cortul, pe care cei care vin demult acolo speră să nu îndrăznească nimeni să le calce vreodată. Deşi uneori se întâmplă...
Împrejurimi de vizitat
Atracţiile zonei ţin mai mult de natură. Una dintre acestea este peştera Limanu, de care se leagă multe legende. Veritabil labirint de galerii, în lungime de 4,2 km, se spune că ar ajunge până în Bulgaria, că ar fi fost săpată de mâna omului, că în adâncurile ei se ascundeau cândva cei urmăriţi de lege. Aura de mister ce înconjoară această stranie peşteră persistă, cert fiind faptul că te poţi rătăci cu uşurinţă în labirintul galeriilor. O altă peşteră foarte interesantă din zonă (este adevărat că mai mult din motive ştiinţifice) este cea la Movile, descoperită în 1986, în apropiere de Limanu. E vorba despre o grotă de 200 de metri, complet izolată de mediul înconjurător, încălzită de izvoare termale, în care au supravieţuit în întuneric insecte şi alte forme ale vieţii primitive, la baza lanţului trofic din peşteră aflându-se nişte bacterii care se hrănesc cu hidrogen sulfurat. Astfel de lanţuri mai există pe rifturile oceanice aflate la două sau trei mii de metri adâncime, unde pot fi studiate doar cu costuri foarte mari.
Mai accesibilă publicului este singura rezervaţie marină din România. Acvatoriul Marin Vama Veche - 2 Mai a devenit un important proiect Blue Planet, aici fiind protejate o serie de specii rare de animale. Din cele 12 specii de crabi semnalate de-a lungul timpului pe litoralul românesc, cele care mai există pot fi întâlnite cu frecvenţa cea mai mare aici, printre acestea găsindu-se crabul de ţărm, crabul de nisip sau crabul mediteranean. Faleza sălbatică şi nelocuită favorizează apropierea de coastă a unor specii de peşti precum pisica de mare, vulpea de mare şi câinele de mare. Tot aici aveţi cele mai mari şanse să vedeţi delfini, căluţi şi ace de mare.
Tot relativ uşor de vizitat sunt lacul cu apă dulce de la Limanu sau rezervaţia naturală Hagieni, ce se găseşte pe drumul între Mangalia şi Albeşti, unde veţi descoperi o imensă întindere înverzită, cu peisaje pline de flori şi cu o faună bogată surprinzătoare în contextul mai degrabă arid al Dobrogei. Accesul se face cu permisiunea gărzilor forestiere. Mai mult de 550 de specii de plante rare de stepă, o faună tipic pentru Dobrogea (broasca ţestoasă, vipera cu corn, greierele meridional, şopârla de stepă) pot fi întâlnite aici. În zonă poate fi vizitat şi satul Hagieni, cu case vechi înconjurate de garduri joase, specifice, din piatră, locuit de o restrânsă comunitate tătară.
(Oltea Şerban-Pârâu)