Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Cuvinte pentru înecaţi

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Lecţii de fotografie: Cum se pozează actorii buni


Alina Andrei

08.06.2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
În primul rând, dacă îţi place atât de mult teatrul, nu lua aparatul cu tine! Fiind absorbit de compoziţie, timpi de expunere, diafragme, reflectoare şi alte dracii, replicile actorilor vor trece molcom pe lângă urechile tale, ca un şuierat de mierlă, într-o intersecţie aglomerată, pe care nu eşti sigur că l-ai auzit. La final, în timpul aplauzelor, vei rămâne cu senzaţia confuză că tocmai ai văzut un spectacol minunat, sau unul dezastruos, după caz, dar nu îţi vei aduce aminte cine a jucat şi despre ce a fost vorba în piesă. În acele clipe, în capul tău Beckett se plimbă în Livada de vişini, iar clovnii lui Vişniec făceau Variaţiuni Enigmatice pe o Plajă.

Totuşi, dacă insişti să faci fotografii la teatru, ţine cont de câteva lucruri. Alege-ţi piese moderne cu decoruri cât se poate de simple şi actori îmbrăcaţi în haine de stradă. Din câte te cunosc, nu vrei să ai în portofoliul tău un Richard al III-lea cu guler de carton sau o contesă cu pene de gâscă în decolteu. E indicat să mergi la premiere, pentru că atunci e şi presa invitată şi nimeni nu se va mira că faci poze, unde mai pui că vei putea să intri moca. Atârnă-ţi aparatul de gât, iar dacă cei de la intrare te vor întreba de invitaţie, rânjeşte politicos şi spune-le că te aşteaptă reporterul în sală. Ajuns acolo, găseşte-ţi un loc strategic, lângă scenă, în partea dreaptă sau stângă, cât mai aproape de perete. O zonă întunecată, prin urmare eşti relativ pitit. Dacă nu poţi să-i eviţi pe fotoreporteri, încearcă totuşi să te porţi civilizat. Gândeşte-te că nu e vina lor că sunt acolo. La ora aia mai toţi şi-ar dori să fie la bere, dar ce să-i faci dacă şefii i-au trimis pe teren. Partea bună e că nu vor sta până în final, ci doar câteva minute, pentru câteva cadre. Bun. În cazul în care vei fi nevoit să faci conversaţie, laudă-le obiectivele mari şi groase. Îmbujoraţi de mândrie, şi totuşi modeşti, vor polemiza între ei despre calităţile diferitelor aparate, şi nu va trebui decât să dai din când în când din cap, sau să rosteşti un "da??" vag admirativ sau neîncrezător, în timp ce te gândeşti la alte tale.

Începe piesa. Nu uită că nu eşti angajatul regizorului, nu îţi trebuie imagini pentru pliante publicitare, poze pentru mămicile actorilor sau pentru albumul bunicului tău. Nu ai de ce să te simţi obligat să fotocopiezi toate gesturile actorilor. Foarte bine poţi să pozezi doar bocancii lor, doar un sfert din decor, petele de lumina de pe scenă, chipurile spectatorilor. Te priveşte. Sper că ai un aparat silenţios. Mai ai nevoie de trepied şi filme de 400. Nu e indicat să foloseşti un Praktica vechi, deoarece la declanşare, cu sunetele de Kalasnikov pe care le scuipă, îţi garantez că îi vei trezi până şi pe spectatorii din ultimele rânduri. Dacă n-ai trepied, aşează aparatul pe scenă. Fiind în semiîntuneric, nimeni nu o să bage de seamă. Şi dacă da, treaba lor.

La un moment dat, absorbit de imaginile din capul tău, ţi se va năzări că actorii nu se mişcă cum trebuie. Că vezi doamne ar da prea repede sau prea încet din mâini, că stau prea aproape sau prea departe de obiectiv. Ba chiar o să ajungi la concluzia că ar trebui să se apropie cam la cinci metri de aparat, să ridice piciorul drept şi să stea cu mâinile la spate. Bun. Păstrează-ţi concluziile pentru tine. NU! Nu ai voie să îi rogi în timpul spectacolului să se dea câş mai la dreapta sau câş mai la stânga. Nu! Nu ai voie să strigi să stingă reflectorul care-ţi intra în ochiul stâng. Dacă eşti uituc, scrie-ţi cu carioca pe braţul stâng "Nu Sunt Eu Regizorul!". În acest fel vei evita o serie de incidente neplăcute.

La anumite piese numite neconvenţionale să te pregăteşti: cel puţin doi actori o să apară din public, alţi trei o să coboare de pe scenă printre spectatori, printr-o trapă o să se iţească baloane colorate sau marionete. După buget sau inspiraţia scenografului. Cel mai bine pentru tine ar fi să prinzi o piesă în care nişte dansatori vor sta atârnaţi de funii cu capul în jos, plutind deasupra scenei până când sângele li se va scurge din picioare în frunte şi urechi. Nu contează dramaturgul sau numele regizorului. Ai mari şanse să prinzi astfel de spectacole, şi implicit, fotografii suprarealiste.

Din păcate s-ar putea ivi şi situaţii nefericite, jenante chiar. De exemplu, după zece minute de la începerea spectacolului, când abia ai apucat să te încălzeşti, s-ar putea, tiptil, tiptil, să vină regizorul la urechea ta. În acel moment te poţi aştepta la orice, mai puţin la lucruri bune. Am presentimentul că îţi va şopti ferm la ureche: "Domnişorule, sunt regizorul şi te rog să nu mai pozezi". Sper că ţi-e clar ce ai de făcut. Dai din cap, te aşezi cuminte pe un scaun din primele rânduri, şi de acolo faci poze pe furiş. Unele cretine. Nu, nu e vina regizorului. E dreptul lui să-ţi interzică. Unul: poate e şi el fotograf. Doi: poate că a semnat un contract de exclusivitate cu un alt fotograf. Trei: poate că e ciufut. Patru: poate că e posedat de marţieni. Cinci: poate că ai o mutră antipatică. Şase: poate că toate variantele sunt valabile.

În pauza o să ai nevoie de tutun, mare nevoie. Ţigările te vor împiedica să te comporţi iraţional. Dacă, Doamne fereşte, ajungând în dreptul regizorului, blitzul se va declanşa fix la cinci centimetri de retinele dânsului? Ar fi un accident foarte neplăcut. Sper măcar ca o să-ţi ceri scuze, aşa e politicos.

P.S.: Cele mai bune imagini se fac în culise, după spectacol, când se strâng decorurile, actorii se dezbrăcă de roluri şi se scot sticlele din sertare.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Resurse

Prea frumoasa poveste a domnului Măgar, carte semnată Alina Andrei.

blogul Alinei Andrei

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Singura veveriţă siberiană pe care o cunosc stă la bloc (5.0/5 - 27 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Poemul perfect de iubire pentru tine, doar pentru tine (4.8/5 - 17 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Patti Smith şi Robert Mapplethorpe în bucătăria lor (coioasă, cum ar spune un cunoscut de-al meu) (4.7/5 - 13 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Am vrut să fotografiez: Un om plin de păsări (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro La mine în cartier: Apollinaire şi Marie Laurencin (4.9/5 - 7 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata 49
Sageata Visăreasa-n colţul blocului
Sageata Totul pe alb
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer