Poezie - Ziua 2: Austria - Croaţia

Munţi: cernire, tăcere şi zăpadă.
Sîngerie, vînătoarea coboară în pădure;
O, privirile moi ale sălbăticiunii.

Liniştea mamei; sub brazi negri
Se deschid somnoroasele mîini,
Cînd luna rece răsare năruită.

Oh, naşterea omului. Sub temei de stîncă
Apa albastră vîjîie nocturn,
Suspinînd, îngerul prăbuşit îşi zăreşte imaginea,

O paloare se trezeşte în odaia înăbuşitoare.
Îndoită, luna
Iluminează ochii bătrînei împietrite.

Vaierul, strigătele facerii! Cu aripi negre
Noaptea atinge tîmplele băiatului,
Zăpadă, care cade domol din nor de purpură.

(Traducere din limba germană de Petre Stoica)


În spate?
În camera de-alături?
Pe televizor?
În dulapul din baie?
Pe raftul al treilea de jos?
Pe masă, în pat?

Dar foarfeca pe care o iei în mînă seamănă mai curînd cu o carte de sticlă opacă, decît cu un portofel japonez, din care pe neaşteptate a ţîşnit cîinele-acesta cu un cap mult prea mare... Chiar cauţi cu-adevărat, în continuare, sau nu faci decît să te urmăreşti pe tine urmărindu-te în timp ce te urmăreşti, cu propria-ţi urmă, cu varul labirintului nevăzut? Întocmai cum la ieşirea din cinema, spaţiul ecranului se topeşte încă o clipă în cel al străzii, iar fata, căreia cu greu i-ai smuls chipul din fluxul imaginilor colorate, îţi spune, încercată de milă: "Pesemne că ai văzut tot programul."

(Traducere din limba croată de Andra Radic, revăzută de Luiza Palanciuc)

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.