Debutăm azi o nouă rubrică - neplanificată - apărută pur şi simplu din nevoia de a pune undeva acele articole pe care le-am primit, pe care le-am savurat, dar care nu se potriveau în nici o altă rubrică deja existentă pe sit (zicea Corin în e-mailul prin care mi-a ajuns textul de mai jos "să meargă şi la LiterNet?...". Răspunsul e că pînă acum nu mergea, de acum însă merge pentru că există această rubrică specială.). Cine va scrie în rubrica asta nu ştim, dacă rubrica va dăinui sau nu e neclar în acest moment, dacă va fi săptămînală sau lunară o să vedem împreună. E prima rubrică la care nu avem o idee clară despre ce va fi pe viitor, o rubrică de la care aşteptăm să ne surprindă şi pe noi în aceeaşi măsură în care o să vă surprindă şi pe voi. Să vedem ce o să iasă de aici.(Răzvan Penescu)
******
Şi se arseră şi siguranţele la panou' ăl' mare de unde-şi trăgeau curent 50 de milioane de suflete în călduri...
Lăsînd (pentru moment)
the big picture deoparte, n-a fost chiar aşa de rău !... (avînd în vedere că ne-a venit curentul azi dimineaţă la 5:30 - cînd s-au pornit toate alea prin casă, inclusiv pisica...)
în afară de faptul că:
- am mers cîteva sute de metri prin tunelul de metrou cu pantofii în mînă (că erau aia "de ginerică" - tocma' veneam de la un interviu...); nasol a fost cred de ăia blocaţi pe CN Tower (cea mai înaltă clădire din lume) pînă a trecut pe generatoare...
- nu mai mergeau mobilele şi-am dat mai greu de Cristina şi respectiv ea de mine; nici telefonul de acasă, care era
cordless şi se bagă în priză (a trebuit să împrumutăm unul clasic, cu fir)
- traficul era relativ naşpa că nu mai mergeau semafoarele, dar se pare că problema s-a rezolvat cu voluntari care au făcut pe agenţii de circulaţie
- toată lumea a uitat de dietă, care aici e o religie, erau cozi la vînzătorii ambulanţi de hot-dogi şi la pizzeriile de cartier (care aveau cuptoare care mergeau liniştite cu gaz)
- nu mergeau lifturile (problemă pt. cei în scaune cu rotile care au altfel acces cam peste tot...)
- în casă era cam cald aşa c-am făcut un duş călduţ şi-am ieşit pe
strasse- ne-am dat seama că nu eram prea pregătiţi pentru neprevăzut, deşi dintr-un reflex bucureştean am umplut cada cu apă... şi deşi ne-am scos cu mulţimea de lumînări din casă (romantic, nu?)
- toate magazinele s-au închis cu excepţia
convenience store-urilor chinezilor (echivalentul chioşcurilor non-stop din România) şi a teraselor (YAY!!!); pentru prima dată am văzut lume consumînd berici în afara perimetrelor unde e permis (terase & cîrciumi, adică). S-au încins adevărate petreceri pe stradă (încins e mult spus, datorită caracterului relativ potolit al canadianului mediu), cu muzică din maşini (în cartierul gay chiar au ieşit dj-ii cu scule legate la generatoare şi au "învîrtit" pentru popor), lumînări/lanterne, grătare din belşug (că tot se stricau cărnurile...) şi îngheţată (că tot se topea...). Toată lumea era vag amuzată, zvonerii alarmişti erau reduşi la tăcere cu priviri aspre. S-a născut şi-un nou salut:
"Happy Blackout!" adevărul e c-am fost impresionat de modul în care a reacţionat lumea. A, se pare c-a fost declarată şi stare de urgenţă pentru cîteva ore...
Acum e curent şi lumea care nu lucrează în domenii esenţiale (vorba cuiva:
is Beer Store an essential service?...) are zi liberă - o senzaţie ciudată, de zi "furată"... singura rămăşiţă a zilei de ieri e că e încă foarte cald şi umed iar lumea ia de bună rugămintea autorităţilor de a nu porni aerele condiţionate.
Ca' va să zică, căldură mare monşer!