urcam în microbuze diferite
în gând îl urmăream
cum ajunge în faţa casei
deschide poarta
potriveşte ceva timp cheia
eu opresc lângă vulcanizare
urc la etajul 2
zăbovesc să găsesc cheia
el potrivind
eu zăbovind
intram într-un spaţiu
cu tristeţea apropiată
care ne deschidea sângele
şi nu mai puteam adormi
noaptea şi somnul
inhalându-se unul pe altul
încât abia de mai reuşeam
să le urmărim conturul
într-o efervescentă mişcare
în dimineaţă s-adormim
graşi de lumină
deznodaţi
dezlegaţi de şireturi
cu gâturile lungi
cu burţile mari
gata să naştem
Notă: Poezia de mai sus face parte din volumul: Aurelia Borzin, Pansamente. Versuri, Editura Cartier, Colecţia Rotonda, Chişinău, 2006, 64 p.
