23.06.2008
Butoaie de metal ruginite cu vopseaua zgâriată, deteriorată de timp, de soare şi furtuni. Le-am "vânat" pe străzile din Italia, pe câmpurile cu ierburi şi sticle goale, în fabrici şi casele părăsite din Reggio Emilia, oraş în care locuiesc de câţiva ani. Mare parte din ele le-am pozat pe ploaie sau imediat după, pentru că atunci culorile erau mai vii.

Pe primul l-am fotografiat în curtea unei case părăsite. Ascultam Dijvan Gasparyan în căşti, nimic nu se mişca, totul era gri în afară de butoiul albastru cu pete portocalii. Ultimul mi-a ieşit în cale în timp ce mă plimbam pe o stradă din centrul vechi al oraşului, în spatele unei grădiniţe; era plin cu şopârle verzi. Se auzeau râsete şi mirosea a portocală. Am numit fotografia Uşa secretă, însă privitorii zăresc în imaginile abstracte ceea ce vor, ceea ce pot. Mă minunez de multe ori când mi se spune, de exemplu, uite eu văd o siluetă acolo, dincolo un vulcan şi aici o poartă, iar alţii observă, în aceleaşi poze, cu totul altceva. Am senzaţia că puse în libertate fotografiile capătă mai multe înţelesuri.

0 comentarii

Publicitate

Sus