Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Sport  Sageata  Euro 2008 - Mai mult decât fotbal

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Arta fugii de titlurile lungi - Ziua 17: Germania - Turcia


Manu Anghelescu, Maria Balabas

25.06.2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Cămăşi verzi cu steag Das Bundesrepublik şi freze Rammstein. Istoria Germaniei are mai multe variante. Una pentru tine, alta pentru mine. Tu, cu descoperirea gramaticii antice simultan cu propriul eu excentric, eu, cu mistificarea secretelor şi a legăturilor de sânge. Întortocheate căile Germaniei. Ne-am intersectat, totuşi, la un moment dat, în oraşul muzicanţilor şi al anomaliilor animalice. Bremen. Acolo a început psihanalitica şi absurda poveste cu Semester Ticket-ul şi fictiva reuniune G8. Am încercat să fentăm un sistem perfect. Iar cu naşu'. Am crezut că putem reduce sistemul german la o poveste ionesciană. Fără grandiosul de rigoare. Cu comicul de situaţie. A ieşit un Kafka de mirare. Finalizată cu balkan beat-uri şi imaginary Love Parade-uri, istoria Germaniei s-a redus într-un minut la un pătrat plastificat şi o poză cu ochelari...

Ziceai tu la un moment dat că toţi avem o genă Bach care se cuibăreşte nemişcată iar eu mă gândeam că Fuga ca mod de viaţă poate dovedi asta. Preludiul este pentru cei nehotărâţi din cauza Fugii. Din Das Leben der Anderen am învăţat că regimurile totalitare au unit în mod paradoxal spiritele europene. În chinuri, lipsuri, torturi şi demenţe. Ca şi colegul est-berlinez din apartamentul indian care credea că-l înţeleg doar pentru că veneam dintr-o ţară est-ex-comunistă. Între noi o diferenţă de şase ani. L-ai cunoscut şi tu în tura ta "în viteză" prin subteranele homosexuale ale Berlinului unificat. Aşa cum am întâlnit şi eu exemplarul esenţial al mixturii germano-turce...despre care nu vorbim aici. Lucrurile cu adevărat importante se cer a fi păstrate intacte. Lecţia asta am învăţat-o cu forţa. Sacrul nu se divulgă. Te las pe tine. Iar păcatele trecutului nu aparţin individului decât dacă şi le însuşeşte. Grădina înclinată din Jüdisches Muesum îţi spune totul despre cum e să fii nesigur pe propria istorie... Good bye, Lenin!



(Măşti metalice Jüdisches Museum Berlin)
În paragraful meu nătâng despre Turcia, voi scrie doar că n-am fost niciodată la Istanbul, că n-am îndrăznit să mă gândesc niciodată că buricul meu ar putea mişca pe ritmuri belly belly.... cred că mintea mea e un fel de bazar, dar mă înclin în faţa lui Borges care este bazarul aproape suprem, iar Borges nu era nici defel turc.... hmmmm..... poate era, n-a-nţeles că realitatea.... hmm, poate, hm, fi? Hhhh!

Ascult Tarkan, de azi de dimineaţă, din îndatorire de serviciu.... Tarkan e minunat, are pe ultimele albume influenţe de toate felurile şi scoate din istoria turcă o producţie mai tare ca iataganele, iar dacă mă uit şi la ochii lui, uit de toate plăcintele cu varză pe care aş vrea aş fi vrut aş hash hash poate vrut să le, ah, coacem? Tu şi cu mine împreună hop hop Tarkan?... recomand Metamorfoz 2008, o doză de umor şi una de soare de vară bucureşteană. Elefantic efect garantat melismatic.

... dar am un singur Sultan în viaţa mea. L-am cunoscut într-o călătorie iniţiatică într-un labirint neimaginat dar călcat şi el de Borges, Germania. Mergeam să caut... sultanul m-a ridicat în slava prieteniei sale, în lumea lui Jean-Luc Godard şi a nopţilor cu clar de muzică. Mă închin lui şi maimuţei sale, haremului său de femei înconjurătoare reprezentate simbolic de vinyluri, curţii sale împrejmuită experimental cu japonezi şi francezi, fioroasă pentru că, da, în ţepuşele gardurilor stau scratchuite gâtlejuri tăiate pe altarul artei sunetelor.

... buricele zăpuşesc...

Vine noaptea. De Sânziene. Gândurile prind viaţă, cerurile se despică...

Ca şi cum cineva ar fi pocnit greşit din degetele magice...

... era zăpadă...

... în Berlin când într-un apartament închiriat ne-am înghesuit zece ca să ne sărbătorim reuniunea celor care lucraseră în India musonică. Aşa cum era soare şi verde în faţa statuii roz a lui David din faţa Catedralei împovărate sub egida UNESCO. Nu ştiu dacă am priceput prea multe de la clovnul-matematician-italian care ne-a arătat calea către originile civilizaţiei germanice. Die Toten Hosen şi Beethoven au în comun o naţiune care nu se lasă bătută, violată, mascată. Germania face excese dar nu iresponsabil. Ştie să-şi adune rămăşiţele orgiilor de pe jos. Aşa cum turcii ştiu să-şi strângă istoriile milenare într-un bagaj şi să-l deschidă acolo unde se consumă cu nesaţ. Muzică contemporană, bere albă, punkeri, şoareci de buzunar, shawarma şi halva. Noi rămânem cu arta fugii. Nu da capo. Punct final.




Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cine va rupe echilibrul? - Ziua 19, a finalei: Spania - Germania (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Arte plastice - Ziua 19: Spania - Germania (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Arhitectura - Ziua 19: Spania - Germania la Viena (4.6/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ultima avancronică - Ziua 19: Spania - Germania (2.8/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Artă contemporană - Ziua 19: Germania - Spania (4.2/5 - 5 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Sport de poveste
Sageata Zi de zi, mingea e rotundă
Sageata Olimpice
Sageata Cupa Mondială 2010
Sageata Cupa Mondială 2014
Sageata Je suis Football


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer