Dacă în vara aceasta visaţi un concediu relaxant în Italia, departe de marile oraşe haotice, vizitaţi Insula Favignana din arhipelagul Egade, în Sicilia! Pentru mine a fost o experienţă sublimă, pe care vreau s-o împărtăşesc cu voi. În italiană, Egade a devenit un sinonim pentru "vacanţă", care evocă soare, linişte, odihnă. Numele antic al acestui arhipelag, format din insulele Favignana, Levanzo şi Marettima, este Aegades, adică Insula Caprelor. Arhipelagul se află în apropierea oraşelor Trapani şi Palermo, iar Insula Favignana este un loc misterios, fermecător, care reuşeşte să vrăjească fantezia turiştilor, chiar şi a celor extrem de exigenţi. În trecut, pe acest tărîm au trecut şi şi-au lăsat amprenta diferite civilizaţii: fenicienii, romanii, arabii, normanzii, spaniolii, turcii. Cercetările arheologice au demonstrat că cei 19 kilometri pătraţi ai insulei au fost locuiţi de populaţiile preistorice, care trăiau în numeroasele peşteri şi grote vizitate astăzi de turişti. Prosperitatea insulei, de-a lungul secolelor, a fost asigurată de o unică bogăţie naturală: tonul, un peşte osos, mare, gustos, din familia scombridal, care trăieşte în mările calde şi temperate. Dominatorii insulei, romanii, arabii şi normanzii, au exploatat şi au valorizat această comoară naturală, continuînd să îmbunătăţească tehnicile de pescuit, pînă în anul 1874, cînd pescuitul tonului, artă numită în Sicilia tonnara sau mattanza, a devenit o adevărată instituţie, care face acum parte din patrimoniul genetic al locuitorilor insulei, pentru care tonul înseamnă viaţă şi bogăţie. Încă din antichitate, tonul este folosit şi pentru pregătirea unui condiment foarte gustos, numit garum, pe care sicilienii îl adaugă cu generozitate la toate mîncărurile. În Sicilia, pentru a descrie o afacere bună, se spune "piggiasti lu tunnu" (ai pescuit un ton).
La Favignana, viaţa turiştilor se scurge domol în jurul celor trei pieţe principale, construite în secolul al XVIII-lea, de unde se naşte un labirint de străduţe strîmte, înghesuite, cu case albe, cu ferestre albastre şi mici grădini împodobite cu plante, pomi fructiferi şi ierburi aromatice. Căsuţele sînt construite din tuf, o rocă sedimentară, poroasă, uşoară, formată prin cimentarea cenuşilor vulcanice, una dintre principalele resurse ale locuitorilor insulei; tăiat în bucăţi de diferite mărimi, tuful este încă exportat în întreaga Sicilie şi în nordul Africii.
Sicilienii, unicii italieni maeştri în arta introversiunii, vorbesc puţin, sînt discreţi, dar sînt şi ospitalieri şi generoşi: le oferă turiştilor apă, ceai rece, cafea şi indicaţii amănunţite despre cele mai frumoase plaje protejate de vînt: Cala Rossa, Cala Rotonda, Cala Burrone, Cala Azzurra, necontaminate, ascunse, necunoscute de turismul în masă, de o frumuseţe care îţi taie respiraţia, mai ales la apus, cînd devin un spectacol feeric de lumini şi culori.
La Mattanza
De secole, pescarii din Insula Favignana menţin în viaţă, cu întreaga sa sacralitate, tradiţia antică legată de pescuitul tonului, mattanza sau tonnara, singura care mai există în Italia şi care şi-a păstrat toate caracteristicile esenţiale. Aici, progresul şi tehnologia nu au reuşit să-şi croiască drum, lăsînd intact patrimoniul natural şi cultural al acestor oameni care refuză să utilizeze mijloacele industriale de pescuit. Primăvara, începe fenomenul migrator al peştilor, iar tonii din Oceanul Atlantic, împinşi de exigenţa naturală de a se înmulţi, ajung în Marea Mediterană. Nobil şi elegant, cu corpul învelit în solzi de argint, tonul abandonează apele reci ale oceanului şi caută apele temperate din Sicilia, "habitat" perfect pentru a depune ouăle. Cînd vîntul şi condiţiile mării permit acest lucru, pescarii de la Favignana pregătesc tonnara în apele din jurul portului: un sistem antic de plase de pescuit, fixate de fundul mării cu ancore enorme. Pescarii aşteaptă peştele cu răbdare, fumînd şi bînd vin. Pentru a ajuta mattanza, întreaga comunitate din insulă se roagă în biserici la Sfîntul Petru, protectorul tonnarei. Mai devreme sau mai tîrziu, tonii se înghesuie în plasele de pescuit, iar tonnaroti, pescarii de la Favignana, se îndreaptă cu bărcile lor către peşte, oferindu-le ospitalitate turiştilor sosiţi din toate colţurile lumii pentru a asista la acest spectacol unic, ritual antic al Mării Mediterane.
Bărcile sînt legate cu sfoară între ele, formînd un şir lung, coppo în dialectul sicilian, iar comandantul pescarilor, numit aici rais, dă primul semnal al tonnarei din barca sa de lemn, care se numeşte muciara. Atmosfera începe să se încălzească: sicilienii şi turiştii încep să urle, iar insula devine un zgomot uriaş de bărci, vînt şi cialome, cîntece de origine arabă, care au rămas neschimbate de-a lungul secolelor şi care povestesc despre o fecioară încîntătoare, pe nume Lina, simbol al bogăţiei insulei. Marea începe să fiarbă din cauza mişcării frenetice a peştilor prinşi în plasă, spuma mării ţîşneşte pînă aproape de cer, un spectacol inedit de culori, sunete şi imagini violente şi fascinante în acelaşi timp. O luptă titanică între oameni şi natură, o bătălie pentru a supravieţui, un ritual sacru. Feţele arse de soare şi de efort ale pescarilor sicilieni, tonnaroti, devin un simbol al speranţei de a trăi o altă vară îmbelşugată. Supravieţuirea acestei populaţii depinde, în fiecare an, de cantitatea de peşte pescuit şi de numărul turiştilor care sosesc la Favignana în fiecare vară, atraşi şi de figura aproape mitologică a comandantului tonnarei, Rais, care reprezintă principalul punct de referinţă al întregii structuri economice a insulei.
Există Mafia în Sicilia?
Sicilia, insula care desparte Africa de Europa, nu este numai un paradis pentru turişti, ci reprezintă şi o interesantă realitate politică italiană. Anul trecut, 14.000 de clandestini au sosit pe mare din Africa şi au cerut azil politic în Italia. Dintre aceştia, 65% au obţinut o formă de protecţie din partea statului italian. În ultimii doi ani, marinarii sicilieni au salvat sute de imigranţi, obţinînd o medalie din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite. Răspunsul lor a fost: "Nu am făcut nimic deosebit. Legea mării ne impune acest comportament. Ne-am făcut numai datoria".
Iar mişcarea antimafia din Sicilia a devenit tot mai energică în ultimii doi ani, după arestarea lui Bernardo Provenzano, "capo di tutti capi della Mafia siciliana", Cosa Nostra, cînd oamenii de afaceri din Sicilia au început să se revolte împotriva aşa-numitei taxe de protecţie impusă de criminalitatea organizată, pe care au decis să nu o mai plătească. Cunoscută în Italia sub numele de pizzo, un fel de impozit neoficial care intră în buzunarele Mafiei, această plată făcută de aproape toate firmele din Sicilia reprezintă o enormă pierdere pentru economia italiană. Statisticile estimează că acest pizzo ar însemna pentru companiile siciliene circa 10 miliarde de euro pe an. Anul trecut, printr-un gest curajos pentru mentalitatea italienilor, numeroşi membri ai filialei siciliene a federaţiei patronale Confindustria au decis să nu mai plătească taxa Mafiei. Cosa Nostra i-a ameninţat cu moartea, iar multe firme au fost sabotate şi constrînse să-şi închidă activitatea, deoarece au fost sufocate de crima organizată, un cancer care aduce prejudicii imense economiei şi societăţii din Italia.
Potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Palermo, Mafia pretinde de la vînzătorii ambulanţi 60 de euro pe lună şi peste 700 de euro de la restaurante şi hoteluri. Firmele de construcţii sau de întreţinere a drumurilor plătesc Mafiei peste 15.000 de euro pe an. Din această cauză, companiile din afara regiunii decid să nu mai facă investiţii în Sicilia, asta însemnînd că numeroase zone din sudul Italiei sînt ţinute în sărăcie, în timp ce Mafia şi capii ei adună profituri de milioane de euro.
Dar o speranţă există: tinerii sicilieni au creat numeroase asociaţii antimafia pentru a spune sus şi tare că vor să îşi deschidă propria lor afacere şi că doresc să ducă o viaţă cinstită. Cu sprijinul statului italian.