Un film ţine în medie 90 de minute. Cam cît un meci de fotbal. Oricît aş irita
ne-microbiştii, există legături incontestabile între fotbal şi cinema. Fiecare partidă de la Euro ademeneşte cu mijloacele unui
blockbuster: superstaruri, dueluri fizice, suspans, dramă, răsturnări de situaţie.
Respectînd trendul din film, campionatul ăsta
ne-a oferit sînge, mult sînge, capete sparte şi tricouri rupte. La fel ca
Die Hard. Nu ştiu dacă regizorii transmisiunilor vin de la Hollywood, dar sigur folosesc ultimele tehnici. Filmările amintesc de
Matrix: sute de cadre pe secundă, camera face ocolul personajului în ruperi de ritm, gros-plan cu gura fotbalistului ca să înţelegem ce înjură, perspective
bird's eye view.
Au intuit şi alţii filonul cinematografic al fotbalului: trilogia
Goal! ajunge în această vară la ultimul episod. Filmul e despre visul oricărui copil: să devină fotbaliator. După ce a fost transferat de pe maidan la Real Madrid, Santiago (Kuno Becker) joacă acum în competiţia supremă, Cupa Mondială.
Pentru cei care încă refuză să vadă simbioza
fotbal-film le amintesc partida din grupe,
Cehia-Turcia. Conduşi cu 2-0, turcii au revenit şi au cîştigat, cu două goluri înscrise în ultimele 3 minute.
Thrillerul continuă în prelungiri cînd portarul turc primeşte roşu şi în poartă trece atacantul Tuncay, zis şi
Braveheart (sic!). Un cercetător spunea, mai în glumă mai în serios, că peste 20 de ani nu vor mai exista naţiuni, ci doar galerii. Un meci de fotbal va ţine tot 90'. Cam cît un film.