Comentariu tangent...ARUAL [membru], 02.11.2008, 13:10
Între cub şi cu/i/b este, într-adevăr, doar o literă osebire. Care poate fi completată cu i/ubire, dar şi cu i/gnorare, care poate fi iniţială Madrigală, I/isus, dar şi multiplul cotidianelor absenţe, I/ago. Între cub şi cuib mersul poate fi-n salturi, stările rupându-se-n fentele semenilor ori pliându-se pe structurile spiralate ale istoriei...
Că este ori nu necesară, omul are şi stare de cub, şi stare de cuib. Întru devenirea ca fiinţă...
Uneori, în ... ubicuitatea sa, transgresată din absoluta necesitate, cuibul se cuibăreşte în cub, pentru a-şi proteja o parte din esenţă, în timp ce cubul se rostogoleşte-n ireverenţioase (în opinia-i) stări, care-i topesc, ori chiar îi accentuează, în final, colţurile...
Pentru mersul pe stradă, printre semeni, ambele sunt necesare.