Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Personale  Sageata  Oraşul interior

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Colecţionarul


Irina Iacovescu

12.10.2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
A căzut de undeva de sus, din inima Teatrului. Întocmai ca şi Pietonul, înaintea lui, când a plonjat în faţa maşinii, dorindu-şi să vadă ce simte. Doi sinucigaşi, ca două feţe ale aceluiaşi juvete de cupă, într-un pachet de cărţi de joc roase şi tocite.

Cei doi ar fi avut de povestit ceva, dacă soarta le-ar fi permis să se întâlnească. Fără îndoială, colecţionarul ar fi adus în discuţie preocuparea lui principală, aceea de a găsi pe străzile oraşului fete cu ochi argintii. I-ar fi spus Pietonului că sunt rare, de fapt nu rare, ci aproape de negăsit, iar când descoperi una, ochii ei devin albaştri. Fără excepţie, nu le-a putut colecţiona privirile, iar îndeletnicirea lui nu era mai mult decât o recunoaştere a neputinţei. Râvnea, fără a se putea sătura. La rândul lui, Pietonul ar fi povestit despre dorinţa lui cea mai mare: a-şi trăi viaţa pe drum, din mers, culegând din stânga şi din dreapta frumosul, tot ce-l făcea să se simtă tânăr şi mulţumit.

Colecţionarul ştia ce înseamnă regretele, Pietonul nu îşi amintea de existenţa acestui sentiment. Circulau pe sensuri opuse. Colecţionarul nu avea nimic, Pietonul avea prea multe. Primul locuia în sine însuşi, al doilea locuia în fiecare om pe care-l lua în stăpânire. Ai fi putut spune că Pietonul era colecţionar, iar Colecţionarul doar oprea, din când în când, la stopurile din vieţile altora, văzând că nu le poate avea, dar nu găsea puterea de a traversa pe partea cealaltă.

Pietonul a murit pe trecerea de pietoni, într-o seară de sfârşit de mai, prins în scenariul fetei care-i văzuse sfârşitul cu câteva secunde înainte de a se întâmpla. Colecţionarul a căzut din inima Teatrului patru luni mai târziu. Încă în pachetul de cărţi de joc, juvetele de cupă s-a rupt în două. O parte caută fete cu ochi argintii, pe treceri de pietoni necirculate, iar cealaltă parte ia în stăpânire suflete moarte, pe care le învaţă să trăiască în ele însele. Într-un fel, cei doi s-au cunoscut fără a se întâlni, de fapt, niciodată.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Somnul din cuib (3.8/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Despre luciditate (4.2/5 - 10 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Bathroom scenario (4.2/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Time (4.8/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Tu, eu şi biblioteca (5.0/5 - 7 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Şantier
Sageata Loc de citit
Sageata Jurnal intim
Sageata Clavecinul bine temperat (scrisori pentru Cristina)
Sageata Primele o mie şi una de nopţi
Sageata iubirea mya din absurd
Sageata Cafea şi pisici
Sageata Eseuri personale
Sageata Despre noi. Şi lucrurile care contează


PUBLICITATE

Spacer Spacer