Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fotografie  Sageata  Atelier foto

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Fotografia spaniolă în trei reviste de specialitate


Institut Cervantes

27.10.2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Fotografia spaniolă în trei reviste de specialitate: AFAL, Nueva Lente şi PhotoVision (1950-1990)

Muzeul Naţional de Artă Contemporană
16 octombrie-14 noiembrie 2008



Expoziţia El papel de la fotografía: AFAL, Nueva Lente şi PhotoVision - Fotografia spaniolă în trei reviste de specialitate propune o selecţie de fotografie artistică creată începînd cu mijlocul anilor '50 pînă la sfîrşitul anilor '80, fotografie publicată în trei reviste de specialitate. Aceste trei reviste şi-au asumat rolul de reprezentare şi de promovare a unei atitudini critice şi totodată de abordare a artei fotografice din perspective noi şi diferite.

Titlul expoziţiei trimite la diferitele reprezentări formale pe care le poate avea o fotografie: respectiv, hîrtia fotografică pe pereţii unei expoziţii sau hîrtia imprimată în paginile unei reviste, dar şi rolul fotografiei de a transmite neliniştile artistice şi reflectarea contextelor istorice. (Termenul spaniol "papel" are dublul înţeles de "hîrtie" şi "rol")

Toate cele trei reviste au demonstrat o vocaţie interdisciplinară, consecinţă a unei activităţi intelectuale efervescente concentrate în jurul lor, în lupta cu un mediu intern în general restrictiv.

AFAL s-a confruntat cu cenzura şi cu propria auto-cenzură a fotografilor de pictorial; Nueva Lente se mişcă, jucîndu-se continuu, între exigenţele investitorilor care susţin revista financiar şi o cenzură din ce în ce mai puţin dispusă să-şi înţeleagă "duşmanul"; PhotoVision se luptă cu o periodicitate dificilă, din cauza publicului minoritar căruia i se adresează şi a unei exigenţe tehnice ridicate.

Un obiectiv comun a celor trei reviste a fost deschiderea spre avangardele din străinătate şi efortul de a diminua izolarea de care suferea creaţia spaniolă. În paginile lor, artiştii au descoperit constant noi formule de a înţelege fotografia şi modele de experimentat.

În aceste trei reviste se poate urmări în general evoluţia celor trei decade fundamentale în istoria recentă a artei fotografice spaniole, dar şi marile contraste care există între ele din punctul de vedere al conţinutului şi al condiţiilor de editare.

Ca să ne ofere o imagine cât mai completă asupra modului în care este tratată fotografia în fiecare dintre ele, expoziţia oferă o selecţie de reviste şi o galerie de fotografii publicate între paginile acestora. Copertele revistelor au capacitatea de a transmite nemijlocit caracterul fiecăreia dintre aceste publicaţii, de aceea ele ocupă un loc aparte în cadrul expoziţiei.

Fotografiile expuse ne apropie de începuturile artistice ale autorilor lor, ei reprezentând astăzi numele cele mai mari ale fotografiei spaniole. Douăzeci şi şapte de fotografi, dintre care şapte distinşi cu Premiul Naţional de Fotografie, selecţionaţi pentru a ilustra trei maniere diferite de abordare a artei fotografice şi modul în care au fost influenţaţi de curentele şi limitele specifice fiecăruia dintre momentele istorice în care au lucrat.


Revista AFAL

Revista AFAL a apărut între anii 1956 şi 1963.

Asociaţia Fotografică din Almeria dă numele acestei publicaţii care se tipărea într-o modestă tipografie locală, unde textul se culegea literă cu literă, iar imaginile se realizau cu ajutorul unei mici prese tipografice de tip Minerva.

Fondatorii revistei, Jose M. Artero şi Carlos Pérez Siquier, au început prin a publica un buletin care oferea informaţii despre saloanele de fotografie şi, în foarte scurt timp, acesta s-a transformat într-o revistă serioasă şi angajată unde aveau să-şi găsească răspuns toate neliniştile tinerilor fotografi din Spania.

Carlos Perez Siquier, directorul revistei AFAL, spune cum revista "a reuşit să devină portavocea unei generaţii de tineri fotografi, dispersaţi în toate zonele ţării, care puneau autenticitatea imaginii deasupra calităţii tehnice şi valorilor formale promovate de academismul pictorialist. Erau documente ale realităţii cotidiene a timpului în care ne fusese dat să trăim, un umanism social, o preocupare pentru imagine ca instrument de cultură şi de comunicare."

Cenzura a fost o problemă constantă a revistei, al cărei conţinut, fie el grafic sau de text, trebuia trimis din Almeria la Madrid, la sediul Ministerului de Interne. Astfel, spune editorul, "foarte multe materiale au fost interzise sau cenzurate parţial, fie din cauza ideologiei regimului, fie pentru presupuse atacuri la adresa bunelor moravuri."

Totuşi, în ciuda dificultăţilor, revista a reuşit să apară în ediţie bilingvă (spaniolă şi franceză) şi a avut corespondenţi în Paris, Milano, Bruxelles şi Londra. A avut o comunicare prolifică cu publicaţii de gen străine, prezentînd publicului expoziţii ca aceea a lui Otto Steiner de Fotografie subiectivă, aceea a grupului La Ventana din Mexic cu Fotografie realistă sau o expoziţie de Fotografie abstractă: Tînăra fotografie belgiană. La rîndul lor, grupul de fotografi de la AFAL a fost prezent în numeroase oraşe europene.

La începutul anului 1964, AFAL intră în agonie din lipsa sprijinului financiar, dat fiind că instituţiile pe al căror sprijin conta nu au putut anticipa impactul de viitor al publicaţiei, şi, ca foarte multe alte proiecte personale sau de grup din vremea aceea, revista încetează să mai apară din lipsă de fonduri.


Revista Nueva Lente

Nueva Lente apare în iulie 1971 la iniţiativa lui Pablo Pérez Mínguez şi a lui Carlos Serrano, directori artistici ai revistei până în mai 1975, moment în care Jorge Rueda preia conducere până în februarie 1979, când revin Pérez Mínguez şi Carlos Serrano, pentru încă cinci numere. După aceste cinci numere, revista va continua să mai apară până în 1983, dar fără legătură cu ceea ce se definea drept spiritul revistei Nueva Lente, respectiv: un proiect de avangardă, cu dorinţă de ruptură şi de inovaţie, potenţat de un experimentalism militant, care face din ambiguitate un portdrapel.

Impulsionează fotografia de creaţie, cu noi postulate poetice, prin intermediul convocărilor deschise şi fără restricţii, la ceea ce ei înşişi au numit Noua Fotografie. Una dintre ideile lor era aceea de a crea "un gen poetic al banalităţii şi al absurdului".

Coperţile pot fi considerate esenţa revistei şi secţiunile precum "Guiagrafica" mai întîi şi apoi "Bombonera" au reprezentat forme radical diferite faţă de ceea ce fusese considerat pînă atunci fotografie, imagine, text în general.

Dezideratul său, un joc cu cititorii conform căruia Merge orice!, Absolut orice!, Participare totală, oricine poate fi artist! a creat un precedent din care avea să se nutrească mişcarea anilor '80.

Aceste precepte ale revistei Nueva Lente, demitizante şi ireverenţioase, au creat un precedent pentru ceea ce zece ani mai târziu avea să constituie argumentele mişcării cunoscute drept Movida Madrileña.

Nueva Lente a depus un efort constant pentru a oferi între paginile sale o amplă mostră de fotografie de avangardă internaţională, reprezentând diferitele tendinţe estetice ale vremii: Bernard Plossu şi Duane Michals au constituit referinţe pentru mulţi dintre fotografii spanioli care au publicat în revistă. Existenţa acestei reviste a contribuit în mod decisiv la difuzarea în străinătate a susţinutei activităţi de creaţie fotografică spaniolă.

Revista PhotoVisión

Apare în 1981 din dorinţa de a umple un gol pe piaţa revistelor spaniole de fotografie. Cu o calitate a tipăririi mult superioară a tot ce se cunoştea pînă atunci şi în formula numerelor monografice, revista se vrea să canalul principal de difuzare şi de dezbatere a artei fotografice.

Artizanii acestei reviste, Joan Fontcuberta, Ignacio González şi Rafael Levendfeld, au fost reuniţi de primul director al publicaţiei, Adolfo Martínez.

Revista, care se mai publică şi în prezent, a cunoscut trei etape a căror cronologie coincide cu ultimele trei decade respectiv, anii '80, '90 şi 2000.

În această expoziţie ne-am oprit asupra primei etape, anii '80, care se termină cu un număr dedicat fotografiei spaniole din această decadă.

Responsabilii revistei erau mai interesaţi de procesul fotografic decît de rezultate, mai mult de idee decît de realizarea ei şi mai ales credeau în puterea fotografiei ca mediu creativ.

În PhotoVisión, propunerile teoretice ocupă un loc privilegiat. Fotografia este privită din perspectiva derulării procesului de realizare a fotografiei şi din perspectiva mijloacelor fotografice utilizate.

Revista a derulat şi o activitate de recuperare şi cercetare a istoriei fotografiei spaniole şi de readucere în actualitate a unor arhive de fotografie care surprind prin modernitatea lor.

Nu mai puţin interesant este interesul pe care l-a arătat unor autori străini cum erau André Gelpke sau Joel Peter Witkin, sau mai bătrânul Martín Chambi. Se poate spune că revista nu a operat cu criteriul delimitării temporale atunci când a ales să publice un artist, ci numai cu criteriul coerenţei şi bogăţiei lucrărilor acestuia.


Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer