Am un ocean în fundul grădinii. Am prăpăstii la fiecare a doua treaptă. Am un somnambul sub tâmplă. Am manierele unui englez. O să închid ochii acum. Dar nu o să înnebunesc. O să închid ochii acum. Să nu mai văd.
Un ţipăt. (Ecoul unui sentiment îndepărtat.)
În numele meu
Eu sînt ciudată: Mă bucur când ar trebui să plâng, Plâng când ar trebui să mă bucur. Mă îndrăgostesc de fiecare bărbat pe care-l întâlnesc: Văd prin tine, îi spun, apoi îl sărut în palmă. Căci eu văd în viitor, Căci eu ghicesc în frunze, Şi simt cum funia îmi este tăiată, Cum mâna mi se subţiază.. E timpul?, îl întreb. Iar el îmi închide ochii cu palma, căci eu văd în viitor şi eu văd prin oameni.