Anei, cu dragoste.

35 e un număr bun, îmi spun de câteva ore. Sunt 35 de mici istorii, de fapt 5 glorioşi ani de radio. Când am anunţat că intenţionez să mă apuc de meseria asta, o mare voce a radioului românesc, doamna Georgeta Iordăchescu m-a privit lung şi m-a întrebat: "Eşti sigură că vrei să faci asta? Radio-ul e aşa, vorbă în vânt, munceşti mult şi într-o clipă a dispărut." Da, eram sigură că vreau să fac radio şi uite că am găsit un mod de a păstra vorbele, de a nu le mai lăsa să zboare în vânt: Liternetul. Au fost 35 de poveşti pentru 35 de dimineţi de sâmbătă, dar acum tolba s-a golit. Rămân pe-aproape, pe coridoarele Liternetului.
Poate am să vă mai scriu din când în când câte o istorie pe care n-am s-o pot păstra doar pentru mine. Poate într-o zi am să le prind într-o copertă pe care Dora îmi va da voie să imprim desenul ei. Cartea aceea care se va numi "Mici istorii" va purta o dedicaţie pe care aş vrea să-mi permiteţi să o scriu şi aici:
"Anei, cu dragoste".
Vă mulţumesc că mi-aţi citit poveştile. Şi dacă v-au plăcut, poate îmi daţi un semn.
Adresa mea de mail: [email protected]

A dumneavoastra,
Andreea Demirgian