Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Cum să ucizi poetul


Ilinca Bernea

16.01.2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
De poeţi nu e niciodată nevoie.

Ei sunt nişte paraziţi, nişte lepădături, sunt cu toţii nebuni de legat.
Ei nu merită să trăiască în lume
Pentru că tot ce vor e să fugă din ea.

Poeţii nu sunt buni de nimic. Singurul lor talent e să tulbure ordinea publică.
Să facă dezordine în lucrurile pe care cu migală şi devoţiune oamenii de bine le aranjează cuviincios.
Poeţii scurmă prin deşeurile depozitate la marginea pământurilor locuite
Le ard ca să se încălzească şi din cenuşă îşi fac amulete
Sunt nişte păgâni
Nişte barbari
Nişte duşi cu sorcova care nu merită să trăiască
În lagărul pe care destoinicii îl numesc lume

Ei sunt cel mai adesea creaturi noctambule
Se hrănesc cu răşini, cu praful drumurilor, cu jăratic şi cu fantasme înăbuşite în sânge
Înfulecă şi fel de fel de duhuri

Poeţii sunt greu de ucis
Dar pentru binele colectiv
Există câteva mijloace prin care pot fi anihilaţi

Nu încercaţi să le amputaţi braţele sau picioarele
Tăierea membrelor îi va face să zboare
Deîndată ce nu mai pot umbla le cresc aripi

Durerea le amplifică puterile

Poeţii nu pot fi ucişi cu pietre
Pentru că ştiu să facă în aşa fel încât pietrele să se întoarcă spre cel ce le aruncă
Odată spânzuraţi umbrele lor încep să danseze cu umbrele celor vii, luându-le minţile
Sângele poeţilor răstigniţi se prelinge pe asfalt desenând contururi înfricoşătoare

Poeţii nu pot fi distruşi decât de un arcaş
Care-i loveşte drept în inimă
Arcaşul trebuie să fie de o frumuseţe rară
În aşa fel încât poetul să se îndrepte singur spre moarte

Cu cât ucigaşul e mai frumos cu atât poetul e mai fericit să moară
El ştie că va muri
Căci lumina din ochii arcaşului îi poate învinge pentru o clipă durerea
Iar durerea e ceea ce îl ţine în viaţă

Poeţii nu mor nici de frig, nici de foame, nici de boală, nici de bătrâneţe
Mor atunci când sunt străpunşi în inimă
De cel mai frumos arcaş care trage spre ei cea mai frumoasă săgeată din cel mai frumos oraş
Din cea mai frumoasă dintre lumile imposibile.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • salve!
    costinaş, 30.01.2011, 19:17

    această fiinţă e în stare să ne omoare poeţii, pe altarul proprie-i ei inimi!.. ce mult aş vreasă-i aud culorile

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Utopia ninsorii / Poezia, Marius Robescu (4.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Poem fără moaşă, George Vulturescu (4.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Arta războiului (XIX, II, XXVIII), Romulus Bucur
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Gesundbrunnen, Vermissbrunnen, Gedichtbrunnen, Miruna Vlada (1.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Nae zburătorul, Ofelia Prodan (4.7/5 - 3 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Legile Hazardului
Sageata Nichita Stănescu
Sageata Discursuri
Sageata Translatio
Sageata Pictografii
Sageata Epistole indiscrete
Sageata Crime perfecte (în La minor)


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer