Atelier LiterNet Proză scurtă Respiraţie sub apă

Scrisoare de dragoste (soţului meu, V.)

Simona Cratel

14.02.2009

(Foto: Adrian Gaz)

1. Dragul meu, a noastră e o călătorie în timp. Nu mai putem opri, căci suntem pasageri ai aceleiaşi poveşti. Noi doi, tu, eu, personaje principale într-un vis pe jumătate visat. Împreună, în aceeaşi direcţie fatală.

(Foto: Emanuel Cristescu)

2. Nu ştiu care ne este soarta. Dar cred că după atâta suferinţă vine pacea. O pace absurdă, în doi. Nu-i aşa?

(Foto: Dungha)

3. Te ţin în braţe şi-ţi şoptesc: sunt a-ici. A-ici lângă tine. Inima ta pe care-o ţin între piele şi unghii, o strâng, căci pulsează. Nu, n-o să te las, n-o să te las, stai. Te ţin în braţe, prin mine nu o să mori.

(Foto: Dan Şendroiu)

4. Căci din detalii se compun vieţile noastre, din detaliul atingerilor, din coregrafia lor. Pe un cer azuriu, lângă un soare vibrant, te simt cum mă cauţi. Ştiu, eşti. Îţi scriu şi îţi scriu şi îţi scriu iar cuvintele noastre nu vor muri niciodată, căci s-au transformat în piatră.

(Foto: Elvis Roată)

5. Oricare ţi-ar fi răspunsul la această scrisoare, ştiu că ai dori să zici altceva, doar că în fiecare îmbrăţişare a noastră există sfârşitul şi începutul totodată, şi că de fapt pe de-a-ntregul, totul este cu totul altceva. Un vis, un dor, o viaţă.

(Foto: Dan Laurenţiu)

6. Ceea ce vreau de la tine e simplu. Şoaptă, gând. Toate într-o singură atingere. Nemistificată, o adevărată atingere, ca o îmbrăţişare, ca o cuprindere, ca o împlinire. Visez şi visez şi ador şi voi trăi aici pe vecie. Sunt şi sunt acum şi voi fi şi mâine, copaci, aer, cer, o pată care nu se mai duce. Este asta îndeajuns pentru tine?

(Foto: Dungha)

7. Aşa vorbit-a cea care sunt eu, şi acum voi încheia această scrisoare, lângă inima ta fie ea, tu, cel rămas conectat la izvorul afecţiunii din greşeală. Căci eu scriu şi eu scriu şi eu scriu, şi nu încetez, pentru că nu ştiu ce e modestia, căci eu ştiu cine mi-eşti şi îţi cunosc toate visele ca ale mele. Tu eşti, eu sunt.

(Foto: Livia Vintilă)

PS.: În scrisoare am mai adăugat ceva, împreună cu sărutul pe care n-o să-l simţi când o să ţi se strecoare sub piele. O să se întâmple totul atât de perfid, încât n-o să ştii cum s-a întâmplat. Deodată o să devii palid, cu ochii tăi negri, luat prin surprindere, printr-un simplu sărut, sigilat şi tu precum această scrisoare. Citeşte-mă, ia-mă în tine.

0 comentarii

Adăugare comentariu

Resurse

Simona Cratel este autoarea volumului Străinii, publicat de Editura LiterNet.

Situl personal al Simonei Cratel

Atelier LiterNet Proză scurtă Respiraţie sub apă

Scrisoare de dragoste (soţului meu, V.)

Simona Cratel

Resurse

ARHIVA RUBRICII

RUBRICILE CATEGORIEI

PUBLICITATE