Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  CompletAbil

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Vânzătorii cântecului de mătase naturală


Manu Anghelescu, Maria Balabas

16.03.2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
O hippioată desculţă merge pe dalele vechi de mii de ani. Mp3-ul, însă, sună tehnologie nouă în urechile ei. Mi-l împrumută în dimineaţa futută de câinii ce nu ţin seama, în foamea lor, de cadavrele care ard, metri mai încolo. Mergeam de la măsuţa de chai înspre sfârşitul răsăritului.
Je suis malade

O întruchipare a inocenţei tuciurii urca treptele de începuturi de lume concomitent cu descendenţa noastră din templul genelor. Incantaţiile sunt ţipetelor copiilor iar strigătele vânzătorilor împroaşcă cu mătase artificială. Eram doi şi coboram din transă. Evident, chai. Ce cadavre? Mă simt un nou-născut. Omul de lângă mine a simţit la fel. "In rain during a dark night, enter that darkness.", a spus Shiva. "Do you want boat?", spune copilul-călăuză.

Mă trezesc brusc într-un metrou înghesuit cu oameni. Greu, se urneşte, greu, se închid uşile, greu. În urechi, prin miracolul numit "nicio zi fără muzică.mp3.etcetera" Jacques Brel nu mai fumează, nu mai bea, nu mai fute. Deschid ochii. brusc şi pentru totdeauna, cum ar spune Ortega y Gasset. dar nu mă-ndrăgostesc.

Ne me quitte pas...
mă înfior
Il faut oublier...
de
feţele întunecat-îmbâcsite.
Tout peut s'oublier

Ne trezim pe ape sacre, fără teamă de a cădea în păcatul scrumului adunat de mii de ani, fără să ştim de pericolul fumului morţii, fără să vedem putrefacţia de la mal, fără să simţim explozia infecţiei. Copilul ne ademeneşte, ne zâmbeşte, îmi aminteşte de al treilea ochi, ne vrea iubire, sex, iluminare. Barcagiul are o kurtă imaculată. Contrastează cu soarele negru reflectat în mâlul Gangelui. Ochii din capul întunecat de raze dar iradiat de inteligenţă şi frumuseţe ne trimite pe tărâmuri paradisiatice. În apocalipsă stă puterea adevărului.


Hippioata cu păr încurcat, îmbrăcată în pânză roşie, are 33 de ani. Vrea ca India să-i fie Călă(u)torie. De aceea merge desculţă printre miile de microbi de marcă "Lonely Planet". Vrând-nevrând ziua de pe urmă o urmăreşte. Ne găsim din nou şi din nou... mereu de când m-a încorsetat în amintirea dimineţii cu un absurd chanson franţuzesc, printre cearşafurile întinse la uscat, căcat de vacă, clickuribibelou, temple, oameni atâtdemulţi oameni. Vine după mine şi atunci când aud cum se închid uşile, când simt apăsarea sutelor de oameni chirciţi de urbanizare între un parfum ieftin şi o grijă-cârjă.

Copilul ne povesteşte de mări şi lacuri geografice, de ţări şi civilizaţii contemporane. La care el nu are cheie. Îmi văd sângele intrând într-o stare nu chiar nouă. Mă invadează misticismul şi presimt ce este. Pateticul fericirii mă lasă indiferentă la ghaturi jegoase, cu căcat de vacă sfântă şi leneşă, câini care şi-o trag fericiţi prin noroi, şi toate efectele urbanizării antice de care îmi amintesc ca de un parfum contrafăcut. Câţi au mai fost ca noi? Kurta albă şi ochii negri. Pe cine să crezi?

Şi continuăm...
exact atât cât îl cântă Jacques Brel. În alte voci mi se pare parşiv şi "doar un căcat de alt cântec de dragoste". Moi je t'offrirai. Des perles de pluie...

Când văd cum se închid ochii, se ridică mâinile, se strânge ne-erotic microfonul, cum chinuit scapă din strânsoarea gâtului, dup-atâta pregătire, o căutată boală-urlet-chin... mi se face rău instantaneu. Am închis de mii de ori ferestre unde "artişti" îşi uscau cearşafurile sentimentelor în văzul tuturor ochilor.

Când realizăm că erau amândoi vânzători de mătase. Şi nu naturală. "Want to see my shop?"... nici urmă de dezamăgire. Ne duce cu lesa la magazinul fratelui lui. El, copil de lapte de vacă sfântă... Benaresul nu îţi promite adevărul corect. Nu îţi dă garanţia de supermarket. Cauţi siguranţă? Aici intri pe o uşă şi ieşi pe alta. Chiar nimic nu e pe gratis pe lumea asta?! Doar haosul din care vreau să ies înainte de instalarea panicii.

ea, hippioata descălţată, trăise pe stradă, murise droguri. obraji palizi. fuma jointuri. era slabă-slabă. oamenii din metroul meu se-ncalţă scump, trăiesc apartamente, mor rutină. obraji palizi. fumează corporaţii americane. graşi-şi mai-graşi.

Şi aşa picăm din senin... seninul întunericului în care intrăm de după o perdea cu sclipici de o zi. La templu sunt soldaţi cu arme. Ne spălăm de praf în apa de la intrare. Nu mă simt cu păcate. În micul magazin cumpărăm eşarfe date mai departe. Barcagiul este tatăl lui. Afacerea e a tatălui. Să ne fie bine la toţi. Timpul ne este limitat. Armonie de o zi. Pasaj de o dimineaţă cu răsărit.

era ultima dimineaţă.
era ultima zi de vară. Le soleil du demain...
metroul s-a îmbolnăvit şi s-a oprit.
Repetiţia s-a încheiat. Vă rugăm să vă ocupaţi locurile pentru totdeauna.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer