în apele adânci adoarme fără vise
argintul mort născut din aur necurat
în aburul oglinzii
un ultim şah şi mat
întunecă cu ceaţă ferestrele deschise
cadran cu cifre şterse
lăută fără strune
clepsidră înecată în propriul său nisip
altare pentru idoli cu jertfe fără chip
sub clopote de apă născute să nu sune
de ce
şi cum
şi unde
dispare tot ce creşte
spre care ţărm curentul ne duce ca un fum?
ce mai întrebi
când ştii
că nu-i
decât un drum
posibil
surd şi mut
ca într-un somn de peşte.