Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  CompletAbil

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Bucătarul de vise. Bucata de sevă


Manu Anghelescu, Maria Balabas

30.03.2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Cu capul plin de temeri, încerc să găsesc o cale de acces către oamenii din trecut şi din viitor. Cu temeri pline de cap şi sfadă încerc să regăsesc calea către tinereţe şi către bătrâneţe. Sunt toţi acolo. E acolo. promisă, răpită, toată. În liste cervicale, virtuale, clasificări de gazde internaţionale, căsuţe poştale electronice, pe foi îngălbenite şi mototolite de uitare, în leziuni cutanate. S-a dat îndărătul rutinei, delăsării, delapidării, dezolării, de-furiei, a uitat minunea, a sărit calul, a stors macazul, mototol de realitate şi de infinite ori la c Tate. Sunt peste tot... tot peste Sunt.

trezire

Fiecare colţ al memoriei îmi arată cadre cu ei. Totuşi, ieri a fost altceva. Gustul a dominat aromele timpului.

Un Sikh în Timişoara e ca un eschimos la tropice. Cetăţean singaporean, născut în Amritsar, trăieşte acum în Varşovia, Toni Wllia este şi un călător încercat. Ce face el prin lume? Găteşte. Mâncare indiană, aşa, ca la India acasă. Ieri a venit la noi şi a gătit pentru trei francezi şi trei români. A gătit el primul rând şi m-a lăsat şi pe mine mai apoi să-mi încerc memoria prin condimente de care uitasem cu totul. Mestecând masala de chai, frunzele de coriandru, curry-ul şi zahărul, m-am lăsat deodată în voia unei forţe care îmi garanta că totul e iluzie. Ordinea este foarte importantă în acest sens: "First you put the ginger." Trebuie să simţi momentul. Trebuie să fii acolo întru totul. Gândul nu are voie să-ţi zburde decât la final. Atunci îţi poţi permite să-ţi aminteşti de restaurantele în care mâncai fără frica de mâine, de oamenii pe care-i sărutai fără teama de poimâine, de apa în care te scăldai fără teama de eternitate. Până atunci însă trebuie să mesteci, să întorci, să faci ca ele să se lege. Cu atenţie maximă şi cu chef. Pasiunea pe care o pui în mişcare o vei simţi în sânge. Aroma pe care o inspiri îţi va deveni motiv de reverii miraculoase. Toni ne-a arătat şi ordinea în care să ne servim. Întâi gazda, mai apoi sora gazdei, franţuzoaica cu ochi de ţigancă, şi numai după, bărbaţii. Bucătarul este ultimul. Atunci am înţeles cum se plimba omul ăsta. Are un restaurant indian în Varşovia, cu bucătari nepalezi, care, spune el, sunt cei mai buni bucătari în Europa şi cei mai slabi în Kathmandu.

Gusturile se dispută. Personajele pot să fie bune la nivel de frază, de apartament, de culoare de păr... mie-mi sună a semnal de alarmă, însă, respiraţia pe engleză, engleza pe expirat-ţie, prietenia de com-plezent@prezen.tu-i... mama mă-sii... Oamenii ăştia se plimbă dintr-o parte într-alta a pătratului mângâiat de viciu, devenit cer... Kcat. Când ne-am întâlnit, ţi-am zis de cei cu care stăteam la masă, odată, ţi-am zis că nu exista altă legătură între noi decât cea spirituală. Ai spus "dadadaa"... unde-i continuarea?

Ne-am pus pe podea şi ne-am permis penetrarea papilelor care şi-au făcut drum înspre circuite şi care au netezit drumul către templu. El mulţumeşte zeilor, eu mulţumesc bucătarului care călătoreşte pentru a răspândi aroma prezentului, cu legătură în trecut şi viitor. Pentru ca tot el ne avertizează: "Tomorrow you will remember me in the toilet."

E vorba de zahăr, de alcool cu zahăr, de sticlă plină cu alcool cu zahăr. Alb. Culoarea vine că aşa tre' să stea treaba... îmi vâjâie capul în toaletă. Stau din nou ghemuită şi-mi trec mâinile printre gândurile găurite de fum şi foc. Uite-l undeva pe gnomul neamţ care traversa pustiul călare pe o bicicletă care aştepta la rându-i căderea unui pian. Care-o fi cel mai bun moment-timp pentru impact? Amintirea?

Când mă-ntorc în lume, alunec pe-o mâzgă de ulei... s-au adăugat tinereţii, banilor şi preocupărilor eco-bio-tri-o cantităţi nepermise de tupeu, snobism, ipocrizie. Iar mie bucătarul sensului mi-a spus clar: "Mai întâi pui sincer"...


După cină ne uităm pe youtube, din nou la Om Shanti Om. Nu reuşim să ieşim din filmul cu India, aşa-i? Suntem trei la trei. Şi adorm instant. Visez intens. Se făcea că eram în timpul unui potop. Singura casă neinundată era un centru budist unde se găseau doi părinţi. Tatăl o întreabă pe mamă la un moment dat dacă şi-a cunoscut maestrul iar mama spune că niciodată. Conexiunea există oricum. Şi cu toţii au început să râdă. De ei înşişi, de bucuria în sine, de puterea zâmbetului. Efectul masalei mi-a arătat calea de ieşire din teamă. Cina a fost intrarea pe Insula plutitoare de deasupra potopului. Spicy dreams are made of fears...

Gustul de fum îmi zburdă prin mâinile băşicate de foc, gustul de alcool nu-l mai simt. Gustul goliciunii avea să vină abia mai târziu. De plătit, se plăteşte la bar sau în viaţa următoare. Convulsii. Când m-am suit în taxi, mă urmărea un sortiment de condiment nedorit, un fel de cerşetorie, de mână întinsă după un platou de mâncare de-al bisericii - gratis pentru sărmani: cu sufletul, societatea, eternitatea. Cu ficatul, până la urmă... lasă-mă să te sărut pe frunte. Lin şi blând îţi pun biciul în mână - remediul dramului de farsă spicy.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • "Gustul a dominat aromele timpului."
    ARUAL [membru], 30.03.2009, 08:07

    Îmi propusesem să nu mai fac, pe-aici (pe Liternet), comentarii. Astăzi, însă, m-aţi determinat să-mi încalc self/promisiunea...
    Foarte interesantă (şi reuşită) construcţia textului vostru la patru mâini, pe corzile chitarei, de data asta...
    (...)
    "Mai întâi (S)pu(N)i sincer" (...): "Gustul a dominat aromele timpului." şi "Cu capul plin de temeri, încerc să găsesc o cale de acces către oamenii din trecut şi din viitor. Cu temeri pline de cap şi sfadă încerc să regăsesc calea către tinereţe şi către bătrâneţe. (...)"












Spacer Spacer