09.05.2009
Nu trebuie decât să priveşti cu atenţie şi totul se schimbă. Totul e altceva decât credeai că este. Totul prinde magie.

Totuşi, cu dragoste. Dragostea are multe faţete.

Pentru el astăzi. Pentru B. pe care-l enervam atât de tare încât m-a dat jos din maşină de nenumărate ori, de ajunsese ca idealul meu de bărbat să fie unul care să te dea jos din maşină în locuri pe care să le cunoşti şi tu. Oprea în mijlocul traficului aglomerat şi mă punea să cobor.

Îl enervam aşa de tare, încât nu-l ţin minte decât rar vorbindu-mi pe un ton normal. Desigur, dacă şi-ar fi găsit pe cineva de vârsta lui, ar fi fost altceva. Patru ani din viaţă mi-a fost alături, suportându-mi infidelităţile pe care nu le ascundeam şi spunându-mi împăciuitor: e normal, eşti tânără şi vrei să-ţi trăieşti viaţa.

Dragostea are multe faţete.

Azi B. ar fi împlinit 45 de ani.

În '97 am făcut o tentativă literară pe care el a văzut-o (aici). A doua zi mi s-a prezentat la uşă cu un Mac şi mi-a zis: acuma scrie.

Bineînţeles că nu am scris. Am deschis computerul regulat, apoi l-am închis la loc.

După vreo jumătate de an am scris o povestire al cărei titlu era "Încăperea albă" şi ştiu că era ceva foarte ciudat, foarte suprarealist. I-a plăcut.
Nu ştiu unde este acea povestire, s-a pierdut de mult.
Şi cu asta, s-a terminat, deşi el mă întreba zilnic: ai scris?

Azi-noapte am visat că era în faţa mea şi mi-a spus: te iert. M-am trezit şocată, căci după calculele mele, eu trebuia să-l iert pe el. Mi-am dat seama că e ziua lui de naştere. B. ar fi împlinit 45 de ani.

Pentru B., despre care am tot scris şi scris şi scris, şi mi-a alimentat viaţa de scriitoare cu material din belşug, chiar dacă nu mai există fizic de mult. Mai ales în romanul Săruturi şi atingeri prezenţa lui e copleşitoare. A fost persoana care m-a încurajat să scriu, deşi nu a avut succes la mine acest îndemn pe vremea aceea. Trebuia să-mi câştig existenţa, n-aveam timp de prostii. Nu cred că s-a aşteptat ca atunci când o să mă apuc să scriu, o să scriu atât de mult despre el.

Cu bunele şi relele lui.
Cu suferinţa şi moartea prematură pe care nu le-a meritat.
Pentru sprijinul pe care mi l-a acordat, cu ambivalenţa acestui sprijin cu tot.
Totuşi, cu dragoste.





0 comentarii

Publicitate

Sus