Băiatul meu a început să alerge pe câmpul imens plin de păpădii, iar păpădiile au început să se scuture sub paşii lui, astfel că în urma lui izbucnea o ploaie de stele.
Îl ţineam în braţe, iar el cânta "În pădurea cu alune aveau casă doi pitici". Stăteam cu el să adoarmă şi-mi curgeau lacrimile. Ştiam cu toată fiinţa că nu am văzut ceva mai frumos, mai perfect şi mai minunat decât este el. Un moment de perfecţiune. Eu avându-l pe el acum aici pentru o scurtă facţiune de secundă a vieţii noastre trecătoare. El o să se schimbe, eu o să îmbătrânesc şi o să mor. Amândoi o să murim. Trecător, dureros, un moment de simplă perfecţiune.
Ce este mai mare decât dragostea unei femei pentru un bărbat? Dragostea unei femei pentru băieţelul ei.
Dansează pentru mine, băiat frumos. Pentru că nu există nimic mai desăvârşit ca tine. Un copil blond în soare. Aur în părul tău. Un copil de aur printre plante verzi. Iarba mângâindu-ţi gleznele. Băiatul meu cu aur în păr şi întuneric în priviri.
1 comentariu
Arhiva rubricii
Noi suntem oameni puternici, Simona CratelTu și cu mine în soare, Simona CratelDu und ich in der Sonne, Simona CratelArc de triumf, Simona CratelArc de Triomphe, Simona CratelToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Jurnalul AlbastruPovestea MarathonPoveştile PetrícicăiRăzboiul de ţesut poveştiDe la Petrila la Petrini. Viaţa lui Ion D. SîrbuDe-a baba-oarbaRespiraţie sub apăPacolandCartea viselorForme şi culori din comunismRugine, samovare, liturghiiRugul miresmelorAnesthesiaPovestea saşilor din TransilvaniaOameni de pîslăSpiridonTrecător prin timpuri bezmeticePisicul Jill și Prințesa de PorțelanCartea neiertăciunilorPublicitate