Cine ne-o fi împingând oare pe unul peste celălalt
şi cine ne scoate în fiecare dimineaţă din pat şi din fire
Cine face să ne tot fugărim
Cine oare se joacă cu noi pe tabla adormită de şah, şi cine,
fără milă,
Cine râde de noi atunci când, fugăriţi, fugim
cine trage din culise sforile atunci când dănţuim fără minte
şi cine
Cine cu un bobârnac ne poate îneca cu decoruri cu tot
şi apoi
pe faţă şi pe dos
adormiţi ne joacă, aşa cum vrea,
şi pe ceilalţi doar peste unii
cine-o fi azvârlind oare zarul pentru a noastră următoare incertă mişcareşi cine ne scoate în fiecare dimineaţă din pat şi din fire
Cine face să ne tot fugărim
din farsă-n farsă,
din diagonala nebunului în cea mai puţin bună a unui ne-nebun
zvârlindu-ne câşdin nemişcare în remuşcare,
(din ce înalt record în ce altă-ncordare)
Cine oare se joacă cu noi pe tabla adormită de şah, şi cine,
fără milă,
din aval în amonte, din amonte-n aval
ne tot hâţânăfără odihnă
fără astâmpăr
fără nici un răgaz
mereu acelaşi valsîntre ghinion şi baftă
între amintiri şi uitare
dintr-un pătrat negru într-altul albdoi paşi înainte şi un pas înapoi, sau
mai curând, doi paşi înapoi şiniciunul înainte
Cine râde de noi atunci când, fugăriţi, fugim
cine trage din culise sforile atunci când dănţuim fără minte
şi cine
atunci când cu paşi timizi prin apa nopţii avansăm bâjbâind
ne fură cerulpe care dintr-odată ni-l acoperă cu şapte văluri de ploi
Cine cu un bobârnac ne poate îneca cu decoruri cu tot
şi apoi
doar cu un deget ne poate ridica cât de sus din cele mai tulburi ape
şi cine între viaţă, iubire, deşertăciuni şi moartepe faţă şi pe dos
pe drept sau fără noimă şi fără nici o dreptate
adormiţi ne joacă, aşa cum vrea,
pe tabla de şah adormită şi ea
Qui nous pousse les uns contre les autres
qui nous jette chaque matin, hors d'haleine, hors du lit
qui nous déplace de force
Qui se joue de nous sur l'échiquier endormi. Et qui
sans pitié
Qui est-ce qui nous fait valser entre
Qui se rie de nous lorsqu'on fuit en courant
qui tire dans les coulisses les ficelles lorsqu'on danse
et aussi
Qui, d'un simple coup de pouce, peut nous noyer avec tous nos décors
ou encor'
à l'endroit, à l'envers, à tort ou à travers
se joue sans cesse de nous
et tous les autres contre quelques-uns seulement
qui lance les dés pour notre prochain mouvement incertainqui nous jette chaque matin, hors d'haleine, hors du lit
qui nous déplace de force
de farce en farce
de diagonale en diagonale
fou contre fou, en biaisantde rebord en remord
(de record en record)
Qui se joue de nous sur l'échiquier endormi. Et qui
sans pitié
d'aval en amont et d'amont en aval
nous ballottesans cesse
sans repos
sans répit
Qui est-ce qui nous fait valser entre
la poisse et la chance
entre souvenir et oubli
de case noire en case blanche deux pas en avant et un en arrière, ou bien
plutôt, deux pas en arrièreet aucun en avant
Qui se rie de nous lorsqu'on fuit en courant
qui tire dans les coulisses les ficelles lorsqu'on danse
et aussi
lorsque d'un pas timide nous avançons à tâtons dans l'eau de la nuit
qui nous vole le cielle recouvrant tout d'un coup d'un voile de pluie
Qui, d'un simple coup de pouce, peut nous noyer avec tous nos décors
ou encor'
par une simple chiquenaude nous hisser au plus haut
hors des flots
et qui, entre la vie, l'amour, le glamour et la mort, à l'endroit, à l'envers, à tort ou à travers
se joue sans cesse de nous
sur l'échiquier qui dort