Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Tablou cu ceşti şi catarg


Mediana Stan

25.06.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Văzuse tabloul de cum intrase în casă, atras de luminile stranii - o corabie cu catargul iluminat de fulger, cu un bord afundat în talazuri - el se afla pe punte,
se pregătea să sară în valuri întrebându-se cât de rece e apa,
ea se opri foarte aproape de el, ţinând o tavă cu ceşti
în spaţiul îngust dintre perete şi scaun, acoperind puţin tabloul,
privirea lui se opri la ceşti, nu o privise niciodată în ochi, evitase mereu,
acum vedea pupilele ei dilatate, ca şi cum ar fi fost lichide şi ar fi curs în două orbite de porţelan alb, refăcându-se acolo, reluându-şi claritatea lor neagră,
un fir argintiu prelins de pe catargul iluminat de fulger înconjura rotundurile negre,
în ele
vedea iubirea ca o spaimă de adâncuri,
desigur că şi ei îi plăcea să-şi imagineze că se afla pe corabia acoperită de valuri,
altfel ce rost ar fi avut tabloul acela - era ceva nou, venise mereu în vizită în casa aceea,
ea îi mai adusese de atâtea ori câte ceva de băut, în acelaşi fel,
dar numai acum când ceştile erau aşezate sub catarg vedea în ele nişte adâncuri rotunde încărcate de cuvinte,
numai acum pupilele ei dilatate astfel îi spuneau răspicat: înţelege! înţelege! înţelege!
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer