Justo Juego Diego... după 22 de ani!

Aglomeraţie, tequilla, burrito şi sombrero, într-un cuvânt, Ciudad de Mexico, oraşul protejat de Sfânta Fecioară Maria de Guadalupe, avea să găzduiască unul dintre cele mai frumoase meciuri ale campionatului mondial Mexico 1986. În dimineaţa zilei de 22 iunie, buldogul englez avea să întâlnească în paşi de tango un tânăr gaucho cu pletele în vânt, într-un nou episod al războiului Malvinelor. Chiar şi cerul, de un albastru cristalin, brăzdat de câţiva norişori, participă la acest eveniment, prevestind învingătoarea acestui regal fotbalistic.

La tot pasul, vedeai celebrii hooligans cântând "God Save the Queen!" şi, în jurul lor, râuri de Cerveza Mas Fina con Tequila de Jalisco, încât chelnerii nu mai pridideau comenzilor, agitându-se precum şoricelul din desene animate, ce exclama: "Andre, andre, iba, iba, epaaa, epaaaa!".

De partea cealaltă, într-o mare bleu ciel, argentinienii energizaţi de "mate" (un fel de ceai cu gust amar, având o mare capacitate de energizare a organismului, deoarece planta din care se prepară este foarte bogată în cofeină), veniţi din toate colţurile Argentinei (Buenos Aires, Mendoza, Rosario), cântă şi dansează, creând o atmosferă de carnaval.

Toate drumurile duc la... Estadio Azteca, un adevărat templu al fotbalului, având o capacitate de 114.456 locuri, fiind, de altfel, şi unul dintre stadioanele aflate la cea mai mare înălţime, şi la propriu, şi la figurat. Ne amintim cu mare plăcere de faptul că Emerich Dembrovschi încânta în timpul CM 1970, prin driblingurile sale, o lume întreagă, astfel încât mexicanii l-au propus în grupul celor 16 cei mai buni fotbalişti, pentru a avea o statuie în faţa stadionului.

Stadionul este arhiplin, zgomotul este infernal, atmosfera de mare regal fotbalistic emană din fiecare gradenă. Spectacolul este total, suporterii argentinieni vopsiţi pe feţe în alb-albastru cer "venganza" (răzbunare) - "Şi, de-aceea, tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul / Mi-e amigo numai mie, iară ţie duşman ţi-este...", ar parafraza argentinienii spusele marelui Mircea cel Bătrân!

Era mai mult decât un sfert de finală al Campionatului Mondial, era o înfruntare istorică, deoarece ambele echipe îşi doreau să câştige trofeul, pentru a doua oară în palmares.

După o primă repriză în care cele două echipe s-au invitat la tango, repriza a doua avea să erupă în doar 6 minute. În minutul 51, Maradona profită de o greşeală a mijlocaşului englez Hodge, care a respins balonul prost şi se înalţă împreună cu portarul Shilton, pluteşte în aer precum Air Jordan, pentru a atinge balonul. Shilton este, în mod ciudat, depăşit de Maradona, deşi argentinianul era mult mai mic decât portarul englez, iar acesta avea la dispoziţie şi mâinile pentru a boxa mingea. Tunisianul Ali Nasser a validat golul, deşi fundaşii englezi au cerut henţ. Şi, pe bună dreptate, Maradona înscrisese golul cu mâna, întinzându-şi braţul pentru a devia balonul. Stadionul erupe precum vulcanul Popocatepetl. Dar nu, Maradona nu se bucură, se uită la cer şi îşi imaginează că este în pampasul natal, adierea uşoară a vântului îi străbate faţa, simte că este un om liber, un demn urmaş al marelui Che Guevara, se îndreaptă spre arbitru, o linişte uriaşă acoperă întregul stadion, suporterii celor două echipe aşteaptă cu pumnii strânşi decizia arbitrilor, ca la baschet, când, în ultima secundă, mingea trimisă pluteşte uşor spre coş... Maradona recunoaşte, a fost henţ.

Istoria, în schimb, este alta... şi, după 22 de ani, când a ajuns în Anglia, declara ziariştilor: "Un suporter englez a venit la mine în week-end-ul trecut, mi-a cerut un autograf şi a spus: «Eşti o legendă». Acest lucru m-a făcut foarte fericit. Englezii sunt atât de politicoşi şi drăguţi, în ciuda a ceea ce s-a întâmplat Dacă aş putea să îmi cer scuze şi să mă întorc în timp pentru a schimba istoria, aş face-o. Dar golul este gol, Argentina a devenit campioană mondială şi eu am fost cel mai bun fotbalist din lume. Nu pot schimba istoria. Tot ce pot face este să merg înainte", a declarat Maradona ziariştilor de la The Sun.

Sebastian Gorcea a obţinut locul 2 la concursul Talentul Anului, organizat în cadrul premiilor Ioan Chirilă pentru jurnalism sportiv, ediţia 2008.

Detalii despre ediţia 2009, aici.