Atelier LiterNet 
Personale Jurnal intim
Cine conduce pe sens invers?!
Florin Lăzărescu
15.11.2003
Vineri, 14 noiembrie 2003
Ori sînt eu nebun, ori e plină lumea de nebuni. Dimineaţă, în drum spre serviciu, m-a abordat o tipă de vreo 35 de ani: "Îmi dai şi mie mingea?". Eram la capătul unor scări - exact aceleaşi pe care cu timp în urmă îmi ceruse cineva să-i dau o carte căzută -, aşa că am privit în jos, căutînd din priviri mingea pierdută. Ori eram orb, ori nu era nici o minge. "Dă-mi şi mie o ţigară!", mi-a spus cumva răstit. Cînd i-am întins ţigara, am observat că era desculţ, cu picioarele vinete de frig. "Mi-am pierdut mingea! Dă-mi şi mie bricheta". Rămăsesem atît de perplex (tipa nu arăta prea multe alte semne de dileală - îmbrăcată cu haine curate, cu părul lung, pînă aproape de talie, care părea abia pieptănat), încît n-am găsit altceva mai bun decît s-o întreb: "Ce-i cu tine în halul ăsta? Unde stai?". "Aici", mi-a răspuns şi s-a aşezat pe bordură. Am plecat buimac, după ce mi-a mai spus o dată calm, pufăind din ţigară: "Mi-am pierdut mingea".
Le-am spus faza colegilor de serviciu. La cîte ciudăţenii le povestesc, unii deja s-au obişnuit să mă considere, ca să exprim eufemistic, un "om cu imaginaţie bogată". "Ai întîlnit un nebun banal. E plină lumea de nebuni!" Nu ştiu ce să zic, dar un nebun care să-şi caute mingea n-am mai întîlnit. Îmi amintesc doar că am făcut odată, la ora de engleză, un poet care deplîngea pierderea copilăriei, repetînd versul "Where, where is my ball, now?". În poem, mingea ţopăia tot pe nişte scări, o luase la vale pe stradă, pînă într-un port unde căzuse în ocean. Ar fi fost stupid totuşi să-i zic nebunei de dimineaţă că mingea ei imaginară a căzut în ocean.
O colegă mi-a povestit despre un alt nebun interesant, literaturizabil: unul care păşea cu ochii în pămînt, obsedat că e înconjurat de bălţi în care nu trebuie să calce.
Un nebun. Îmi vine să exclam ca nebunul dintr-un banc (care fuge de la spital, fură o maşină, conduce pe autostradă pe sens invers şi aude la radio "Un nebun a scăpat de la spital, a furat o maşină şi chiar în clipa asta conduce pe autostradă pe sens invers!"): "Numai unul!? Sînt cu sutele!?".
Ori sînt eu nebun, ori e plină lumea de nebuni. Dimineaţă, în drum spre serviciu, m-a abordat o tipă de vreo 35 de ani: "Îmi dai şi mie mingea?". Eram la capătul unor scări - exact aceleaşi pe care cu timp în urmă îmi ceruse cineva să-i dau o carte căzută -, aşa că am privit în jos, căutînd din priviri mingea pierdută. Ori eram orb, ori nu era nici o minge. "Dă-mi şi mie o ţigară!", mi-a spus cumva răstit. Cînd i-am întins ţigara, am observat că era desculţ, cu picioarele vinete de frig. "Mi-am pierdut mingea! Dă-mi şi mie bricheta". Rămăsesem atît de perplex (tipa nu arăta prea multe alte semne de dileală - îmbrăcată cu haine curate, cu părul lung, pînă aproape de talie, care părea abia pieptănat), încît n-am găsit altceva mai bun decît s-o întreb: "Ce-i cu tine în halul ăsta? Unde stai?". "Aici", mi-a răspuns şi s-a aşezat pe bordură. Am plecat buimac, după ce mi-a mai spus o dată calm, pufăind din ţigară: "Mi-am pierdut mingea".
Le-am spus faza colegilor de serviciu. La cîte ciudăţenii le povestesc, unii deja s-au obişnuit să mă considere, ca să exprim eufemistic, un "om cu imaginaţie bogată". "Ai întîlnit un nebun banal. E plină lumea de nebuni!" Nu ştiu ce să zic, dar un nebun care să-şi caute mingea n-am mai întîlnit. Îmi amintesc doar că am făcut odată, la ora de engleză, un poet care deplîngea pierderea copilăriei, repetînd versul "Where, where is my ball, now?". În poem, mingea ţopăia tot pe nişte scări, o luase la vale pe stradă, pînă într-un port unde căzuse în ocean. Ar fi fost stupid totuşi să-i zic nebunei de dimineaţă că mingea ei imaginară a căzut în ocean.
O colegă mi-a povestit despre un alt nebun interesant, literaturizabil: unul care păşea cu ochii în pămînt, obsedat că e înconjurat de bălţi în care nu trebuie să calce.
Un nebun. Îmi vine să exclam ca nebunul dintr-un banc (care fuge de la spital, fură o maşină, conduce pe autostradă pe sens invers şi aude la radio "Un nebun a scăpat de la spital, a furat o maşină şi chiar în clipa asta conduce pe autostradă pe sens invers!"): "Numai unul!? Sînt cu sutele!?".
0 comentarii
Resurse
6 moduri de a-ţi aminti un cal, o carte semnată Florin LăzărescuARHIVA RUBRICII
Teste de civilizaţie Io, Sorin Stoica... (4.0/5 - 4 voturi) Adio, Sărbători! (3.0/5 - 4 voturi) O nedumerire (1.5/5 - 2 voturi) Toba de ulm (5.0/5 - 2 voturi) Toate articolele din această rubricăRUBRICILE CATEGORIEI
Şantier Loc de citit Clavecinul bine temperat (scrisori pentru Cristina) Primele o mie şi una de nopţi iubirea mya din absurd Oraşul interior Cafea şi pisici Eseuri personale Despre noi. Şi lucrurile care conteazăPUBLICITATE
© 2001-2012 Asociaţia LiterNet®. Toate drepturile rezervate
Design: Bogdan Gheorghe
Publicitate: Web Hosting | Vremea