Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Cuvinte pentru înecaţi

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Gânduri fără noimă


Alina Andrei

10.01.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Am cunoscut pe cineva care dădea stafide unei lebede supraponderale şi pe altcineva care hrănea o altă lebădă, negrasă, cu iarbă ruptă în smocuri chiar din faţa păsării. Nu există nici o morală aici, nimic de povestit în plus, doar mi-am amintit din senin de ambele lebede (prima din Varşovia, a doua din Munchen); şi tot mergând spre casă, seara, prin zăpadă, mi-am mai adus aminte de un cârd uriaş de gâşte albe, sâsâitoare, acoperind o pajişte verde crud, ici colo cu accente rotunde de gri-iepure, ce se mişcau în salturi mici, grăbite. Nu ştiu de ce m-a dus cu gândul la Miro. Aveam aparatul în mână, atunci, însă până m-am gândit la diafragmă, timp de expunere şi alte din ăstea câmpul meu abstract ca o pictură minimalistă s-a stricat. De fapt dispăruse. Devenise parc-cu-gâşte-turişti în plastic-fără-iepuri, o aglomerare neinteresantă, ca de bâlci. Ar fi putut să treacă pe acolo şi Obama în fundul gol, făcând piruete, că tot n-aş fi apucat să-l fotografiez la timp. În seara asta m-am uitat la zăpada de pe maşini - am vrut să scriu lucruri cu degetul - ceva. Nu ştiu ce. O poveste obscenă cu sex, pentru că altceva n-ar interesa trecătorii. În propoziţii scurte, concludente. Sau mai bine o poveste neobscenă, despre oamenii care noaptea, pe ninsoare, obişnuiesc să se uite la felinare, de jos în sus, fireşte, până când ameţesc. Nu m-ar fi văzut nimeni, era pustiu. Dimineaţa şoferii ar fi aruncat zăpada pe jos, fără să citească, s-ar fi dus la treburile lor ori s-ar fi ciocnit cu alte maşini, pomi sau vieţuitoare.

Am căutat acum câteva clipe o poză cu Miro. Un portret. Am găsit unul, pe internet, făcut pe 13 iunie 1935, la Barcelona. Îmi place! Dacă aş putea să intru în fotografii - şi nu pot, să fie clar - aş tăia pe furiş nasturele de la costum şi m-aş întoarce la mine în cameră. Aşa aş avea un nasture-Miro. L-aş lipi pe perete, cu superglue. Aş mai fi putut să-i zburlesc un pic părul. Doar o idee. Sau i-aş aşeza pe cap, în echilibru, un ghiveci cu muşcate.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer