Jack Donaghy (30 Rock): Jack are întotdeauna dreptate

30 Rock este despre trei personaje: Liz Lemon, Jack Donaghy şi Kenneth Parcell. În cinstea celui de-al treilea Glob de Aur primit în patru sezoane de 30 Rock, vorbim azi despre Jack.

Ca orice alpha male, Jack (Alec Baldwin) ştie la perfecţie regulile lumii în care trăieşte şi le face să funcţioneze pentru el. Nu îi scapă din vedere niciun detaliu şi asta îi permite să exceleze în orice: să fie vicepreşedintele General Electric pentru televiziunea de pe Coasta de Est şi Programarea cuptoarelor cu microunde, să se îmbrace mereu perfect (în smoking după 6 seara), să ştie care sunt cele mai bune restaurante, să câştige mereu la poker, să judece impecabil caracterele din jur, să le organizeze tuturor viaţa, să se combine cu cele mai frumoase femei (jucate de Isabella Rossellini, Salma Hayek, Edie Falco, Julianne Moore sau Jennifer Aniston) şi, în general, să ducă o viaţă plăcută, republicană şi perfect acceptabilă pentru cercul elitist în care se învârte. Şi peste acest pachet vine cea mai admirabilă calitate a sa: un cinism sănătos şi amuzant, transmis cu cea mai serioasă faţă din lume.

Dar Jack are două slăbiciuni. Una este internul Kenneth Parcell, un băiat din Georgia, bigot şi cu principii de viaţă complet opuse, care crede că televiziunea este cel mai minunat lucru de pe pământ. Pentru că nu îl înţelege, Jack îl ţine aproape, deşi se află la cele două extreme ale structurii organizaţionale. Cealaltă slăbiciune este Liz Lemon, scenarista şi producătoarea uneia dintre emisiunile importante ale postului pe care îl conduce Jack. Liz este un mister şi o provocare pentru că totul la ea este pe dos decât la el: e de stânga, are o ignoranţă totală faţă de regulile sociale şi normele elementare de bun simţ estetic, umblă cu pârliţi şi nu are nicio viziune asupra propriului viitor. Coloana vertebrală a poveştii din serial e formată din conflictele dintre Jack şi Liz, din felul în care văd ei lumea, compania, emisiunea, viaţa lui Liz sau chiar relaţiile ei. Şi luptele se nasc mai ales pentru că Jack crede mereu că are dreptate şi Liz trebuie să facă precum zice el ca să-i fie bine. O atitudine cam greu de înghiţit de o femeie care nu s-a bazat pe niciun bărbat ca să facă ceva în carieră.

Adevărul e însă că Jack are mereu dreptate. Fie că îi spune să se despartă de Dennis, regele pagerelor, fie că o pune să negocieze contracte sau să concedieze / angajeze oameni, fie că o îmbracă decent şi o sfătuieşte să investească deştept, Jack are mereu dreptate. Nu e doar bine intenţionat şi vrea să o împingă să fie mai responsabilă şi mai capabilă. El pur şi simplu ştie că aşa trebuie făcut pentru că vede tabloul mai mare. Nu e un Pygmalion care vrea să creeze artă de dragul artei, este un înţelept care îşi împarte cunoaşterea cu uneori naiva Liz. În schimb, Liz îi oferă bula de sinceritate şi prospeţime care lipseşte din lumea lui mult prea ordonată. Cei doi sunt capul şi pajura aceleaşi monede, un tandem fără de care nu s-ar mai naşte comedia.