Exerciţii de stil

Furtuna din timpul nopţii umflase pîraiele şi îngrămădise în rîu crengi şi butuci, găsise locaşuri noi pietrelor. Cîteva poduri de lemn se rupseseră şi trei sate se treziseră departe de lume. Pantele domoale ale malurilor fuseseră sfîşiate şi-n locul lor răsăriseră pereţi negri, verticali, străpunşi pe alocuri de cioturile rădăcinilor. Lui Matei îi era frică de apă şi se oprise la cîţiva metri de taluzul sfărîmat. Înfipsese băţul pe care-l cărase după el întreaga dimineaţă în pămîntul umed şi, sprijinit de el, îi striga lui Ştefan să nu se apropie de rîu, dar vuietul apei îi înghiţea cuvintele. Ştefan, aşezat pe burtă, se aplecase deja deasupra malurilor. Cîteva crengi aduse de apă se opriseră în spatele unui bolovan pe care vîltoare nu-l clintise şi, dintre ele, se iţea o cizmă roşie, o cizmă subţire de femeie.

***
Plouase mult şi rîul vuise întreaga noapte. În dimineaţă, trei sate îşi găsiseră podurile rupte şi drumurile înfundate. Pietre şi crengi săpaseră în maluri pereţi verticali. În locul numit Coada Dracului, doi băieţi căutau loc de trecere. Cel mic se oprise la o distanţă sigură şi îl privea pe celălalt cum se apleacă deasupra malului. Vru să-i strige să aibă grijă, dar se ruşină de frica lui. Scoase din pămînt băţul de care nu se despărţise întreaga dimineaţă şi, cu paşi mărunţi, se apropie de margine. Începu să vorbească, dar cel aplecat nu-l asculta. Muşchii corpului îi îngheţaseră şi uitase să respire. Cel mic crezu că i s-a făcut rău, că îl vrăjise apa tulbure şi îl atinse cu băţul. Nimic. Băiatul continua să privească. Dintre crengile adunate de ape în spatele a doi bolovani se iţea o cizmă roşie, o cizmă cu bot şi toc ascuţit, o cizmă de femeie.

***
Plouase. Rîul rupsese trei poduri şi săpase maluri noi, verticale. Cei doi fraţi căutau caprele fugite din ţarc. Mezinul se juca cu un băţ găsit în mijlocul curţii. Cel mare mergea pe marginea abruptă a malurilor şi căuta vad de trecut. Pe mezin nu-l lăsa să se apropie. Ceva însă îi alungă grija şi copilul se lipi de el. Cîteva crengi se adunaseră în spatele unor bolovani. O cizmă ieşea printr-o spărtură a barajului. O cizmă roşie, de femeie.

***
Mi-era frig şi frică. În sat se zvonise că s-au rupt podurile. Plecasem pe întuneric să găsim loc de trecere. Ştefan mergea înainte şi încerca malurile, pe mine nu mă lăsa să mă apropii. Zicea că-s prea mic şi că nu ştiu cum să birui farmecele adîncurilor. De parcă el ştia, dar mereu aceleaşi vorbe, că e mai mare, că ştie mai bine. Dar nu ştia, doar era mai mare. Atît. La Coada Dracului s-a oprit. Se lipise de pămînt şi se uita în apă. Uitase de mine şi am îndrăznit să mă apropii. Apă tulbure, bolovani şi crengi. Abia cînd a întins mîna am văzut cizma subţire şi roşie.