Jackie Peyton (Nurse Jackie): Un bisturiu cu două tăişuri

Uită de Florence Nightingale.

De dimineaţa până seara Jackie este asistenta-şefă a secţiei de urgenţă de la un spital din Manhattan. Se luptă cu sistemul, cu ceartă cu şefii, terorizează subalternii, ţine medicii la respect şi are grijă ca pacienţii să primească îngrijirea de care au nevoie. Oricât ar fi de ocupată, însă, găseşte timp să se culce cu farmacistul, să se drogheze cu Vicodin şi alte analgezice puternice şi să semneze carnete de donator când răniţii în moarte cerebrală nu s-au gândit singuri să o facă. Plus că reuşeşte să îl zăpăcească zilnic pe Dr. Cooper, un tinerel bine intenţionat, dar cam fanfaron, care nu poate rezista niciunei femei puternice.

Seara, când iese din spital şi se urcă în trenul care o duce în suburbii, Jackie îşi pune verigheta şi se îndreaptă către familia care o aşteaptă acasă: soţul Kevin şi adorabilele fetiţe Grace şi Fiona. Viaţa de acasă nu are prea multe încercări - în afară de faptul că Grace, care are cam 10 ani, este puţin negativistă şi profesorii le cer să îi dea antidepresive, ceea ce îi face să o mute la o şcoală privată - dar şi acestea sunt uşor de dus pentru că se împart la doi. O familie ideală.

Nu e greu de imaginat că aranjamentul acesta nu poate dura la nesfârşit. Lucrurile încep să se complice şi vieţile încep să se amestece destul de curând.

Dar Nurse Jackie nu este o dramă. Nici pe departe. Este o comedie neagră savuroasă în care absurdul şi brutalitatea vieţii dintr-o secţie de urgenţă se cern prin cinismul şi uşoara psihopatie a personajului principal. Relaţiile de serviciu, viciile de caracter, excesul de zel, loialitatea, bârfa, sindromul Tourette cu apucat de sâni al unui doctor, toate sunt pretexte pentru un hohot de râs. Încă un mod de a sfida moartea într-un loc în care te înconjoară din toate părţile.

Jackie este un personaj remarcabil pentru că este o femeie care se poartă ca un bărbat fără scrupule. Nu are nicio jenă în a manipula lumea din jur, în a înşela şi minţi câtă vreme asta salvează ordinea lumii aşa cum a stabilit-o ea. Verigheta-simbol pe care o scoate în fiecare dimineaţă şi o pune la loc în fiecare seară arată clar că ştie ce face, dar dezinvoltura gestului ei este semn clar că ea este deasupra oricărui sistem moral. Deşi primul gând te duce la o variantă feminină a doctorului House (faptul că e cadru medical şi că e dependentă de narcotice ajută), după câteva episoade îţi dai seama că cei doi nu ar putea fi mai departe pe scala moralităţii. House este cerebral şi cabotin, manipulează ca să se amuze, nu pentru a face rău; în timp ce Jackie este instinctuală şi ascunsă şi îi joacă pe toţi pe degete pentru că nu are încredere în umanitate şi crede că numai aşa poate face lumea să se învârtă. Prin lipsa ei de scrupule, Jackie seamănă mult mai mult cu Don Draper, directorul de creaţie care s-a creat pe sine însuşi în Mad Men, şi cu orice personaj condus de un simţ al dreptăţii propriu.

Tocmai pentru că e deasupra oricărui sistem moral, Jackie e imposibil de judecat pentru deciziile pe care le ia. Oricare i-ar fi defectele, ea e cea care reuşeşte să pună medicii la treabă, să salveze vieţile pacienţilor, să îşi facă familia fericită, să îi dea o rază de speranţă lui Eddie şi chiar să-l scuture pe ameţitul de dr. Cooper. Cumva, numai ea ştie cum, Jackie face lumea să se învârtă. Şi între timp ne face şi pe noi să râdem.