Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Întîlniri - De dragoste

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Englezului, de la Jerónima


Ioana Bâldea Constantinescu

08.02.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Problema e că ne ştim după miros. Ne ştim bine. Ne adulmecăm unul altuia visele. Tu mă vezi cu ochii goi de frică, lucind a noapte bântuită de clopote, în judería din Toledo.

Eu te văd zâmbind leneş, din braţele ibovnicei tale blonde (cred că toate erau blonde, cu ochi clari şi zâmbete senine, aşa cum n-am fost eu niciodată), când îţi treci privirea ta de mătase cenuşie peste sufletul ei desfăcut în bucăţi ca de porţelan, gata să se spargă, tare, cu zgomot, de cele mai de jos podele ale fiinţei ei.

Eu nu te-aş fi privit niciodată aşa. Tu şi ochii tăi gri! Tu şi ochii tăi verzi-albaştri! Tu şi ochii tăi în care s-ar fi pierdut Velata lui Rafael. De care ar fi bolit Venus din Urbino. În care s-au scufundat grădinile Boboli. Prin care trece Arno. Tu şi ochii tăi de ceaţă, prin care şuieră Nordul, risipind fiori pe şira Galeriei Palatine!
Eu nu m-aş fi îmbolnăvit de tine.

Te-aş fi privit semeţ. De sus. Negru.
Şi eu sunt iubită. Ascunsă între ziduri. Ferită de ochi. (Nu te-ai întrebat niciodată cum de nu m-a ars soarele Spaniei? De ce nu sunt mai brună, de ce nu surâd cărnos, de ce nu chem cu farmece de toledană, în loc să mă ascund sub capa mea scumpă?). Sunt numai a pictorului. Nicio biserică şi niciun Sfânt cu degete prelungi nu au zâmbit peste iubirea noastră. Nici eu nu zâmbesc.
Mă îngheaţă spaima. Oroarea Inchiziţiei. Amărăciunea. Furia. Dezgustul pentru nevolnicia Grecului care nu s-a încumetat să mă facă a lui pe de-a-ntregul. Nu şi-n faţa Sfintei Inchiziţii.
Nu, nu sunt o frumuseţe din Sud. Nu te invit să guşti din opulenţa pielii mele diafane. N-aş avea de ce. Dacă vreau să-ţi bântui nopţile, cu obrazul meu palid şi mâna mea încărcată de inele care nu înseamnă nimic, am s-o fac. Dacă vreau...

Ţi se spune Englezul. Omul cu ochii gri.
Şi nu, nu vii de la Ferrara. Nu te cheamă Ippolito Riminaldi. Şi nu eşti nici Aretino. Oricât de tânăr, nu avut niciodată eleganţa ta rece, încruntătura ta abia mijită printre şuviţe aurii. Privirea ta în care tălăzuieşte Adriatica.
Eu cred că tu vii din Nord. Şi că eşti Ducele de Norfolk. Cred că ai ajuns la Veneţia încărcat de fast, cred că ai strivit-o cu orgoliul tău ploios şi că i-ai râs în nas când ţi-a pus la picioare curtezană după curtezană. Le-ai dezmierdat alene, puţin fără chef, ai trecut printr-un tablou de Tiţian, te-ai odihnit în rama lui, ai mângâiat şoldurile pline ale Florenţei care ţi s-a juruit şi ea, pe dată, în suspine dulci, dar toate la fel şi ai plecat mai departe. Ai plecat în Nord. Ai plecat să mă cauţi pe mine...

Nu are nicio importanţă cum mă cheamă. Sau unde m-am născut.
Acum locuiesc deasupra unui şemineu, într-un castel din Scoţia. Nu contează care. O să mă găseşti.
Îmi e mereu frig. Cred că de-asta m-a înfăşurat pictorul în blana asta preţioasă, de-asta mi-a ascuns părul sub o părere de borangic, de-asta mi-a scos cerceii mei mari, de spaniolă, mi-a acoperit umerii, a înăbuşit Sudul din mine, mi-a topit Castilia din sânge, m-a dezbrăcat de mândria mea sefardă şi m-a împovărat cu o haină scumpă, care să-mi ţină de cald în iernile viforoase de-aici. Ca să nu mă vezi. Să nu mă ghiceşti. Să nu simţi că eu sunt o Iberie prin care trece Tejo şi că orgoliul meu, enorm, geros, adânc, ca al tău, e singurul care nu s-ar fi spart în mii de bucăţi sub ochii tăi de un cenuşiu ireal.
Eu sunt Jerónima de Las Cuevas.
Şi pe mine m-ai fi iubit. O, Englezule, nici nu ştii cum m-ai fi iubit...

Dormi adânc, în rama ta de la Pitti. Numai din când răzbate până la tine o mireasmă necunoscută. De spaimă. De vopsea şi tămâie. De iarnă. De mare. De mine. De suflet neguros ca al tău. Sunt visele mele, Englezule. Visele mele, care le adulmecă pe ale tale. Sunt aici. Sunt aproape. Sunt...


Foto 1. Portretul tânărului englez (1540-1545), de Tiţian, la Palatul Pitti.
Foto 2. Lady In a Fur Wrap (1577-1580), de El Greco, la Pollok House.




Trimite o poveste (în word, cu diacritice) despre o poveste de dragoste (reală sau personală sau inventată sau ideală) situată în alt timp (în trecut sau în viitor) şi în alt spaţiu pe adresa scrie_la_liternet@liternet.ro până pe 24 februarie 2010. Cele mai bune texte vor apărea pe LiterNet. Mai multe detalii în invitaţia la poveste.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer