Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Cronica insolită

Opt ziarişti furioşi


Matei Vişniec

13.02.2010
RFI România, februarie 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Nu este prima dată cînd în Franţa sunt lansate semnale de alarmă legate de... degradarea meseriei de jurnalist. În prezent, opt ziarişti s-au asociat pentru a vorbi despre acest subiect, iar canalul de televiziune ARTE i-a reunit pe data de 9 februarie 2010 în cadrul unei emisiuni extrem de mediatizate...

Cei 8, nume celebre în Franţa, pornesc de la constatarea că Internetul a modificat total statutul meseriei de jurnalist. Internetul, spun ei, ameninţă chiar să reducă la tăcere jurnalismul tradiţional, de exemplu cel scris. Tot mai puţină lume cumpără ziare, iar tinerii, cînd vor să se informeze, au reflexul de a-şi căuta informaţia pe Internet. Altădată, mai spun aceşti opt ziarişti furioşi, ziaristul era purtătorul de cuvînt al publicului, al comunităţii, al oamenilor... Aceştia le încredinţau ziariştilor punctul lor de vedere. Acum, publicul aproape că şi-a pierdut încrederea în ziarişti. Şi în orice caz preferă să-şi exprime părerea direct, tot prin intermediul internetului. Sute de mii de bloguri au apărut în ultimii ani, ceea ce nu este un lucru rău pentru că asistăm la crearea unei democraţii directe, inclusiv pe tărîmul informaţiei...

Din păcate, însă, pe internet putem găsi, alăturate, atît informaţii competente furnizate de experţi şi specialişti, cît şi provocări lansate de şarlatani şi psihopaţi... Altfel spus, un amestec teribil, iar criteriile de selecţie a informaţiilor fiabile rămîn... greu de definit.

Cum să ai acces la adevăr în aceste condiţii, iată marea întrebare. Pentru că în contextul confuziei generale, opinia unui extremist riscă să aibă aceeaşi valoare cu cea a unui expert.

Meseria de ziarist este deci ameninţată cu dispariţia, spun cele opt vedete ale jurnalismului francez, ceea ce, mai adaugă ele, pune în pericol chiar democraţia. In prezent, mai subliniază ei, jurnalismul este cangrenat de mimetism, de dictatura emoţiei, de confuzia dintre informaţie şi divertisment. Denis Jeambar, fost director al revistei L'EXPRESS, spune: "Presa scrisă se uită la televizor, televizorul ascultă radioul, radioul citeşte presa scrisă"... Mediile de informare deci se închid în mai multe cercuri concentrice... Mediile de informare tradiţionale nu au reuşit încă să facă virajul spre Internet şi îşi pierd tot mai mult din audienţă. În acelaşi timp, însă, cineva care se informează exclusiv din surse legate de Internet riscă să fie manipulat de escroci sau de extremişti. Paradoxal mai rămîne şi faptul că site-urile consacrate informaţiei nu sunt încă rentabile, deşi toată lumea spune că viitorul aparţine internetului.

Aproape că putem vorbi de... moartea informaţiei, iată concluzia. În Franţa a şi apărut o carte cu acest titlu, ea se numeşte chiar aşa La mort de l'information şi a fost publicată în urmă cu trei ani, fiind scrisă de un mare ziarist francez, Albert du Roy. El deplînge, printre altele, faptul că astăzi, orice patron care se respectă, orice om politic, orice vedetă are un ataşat de presă sau un director de imagine. Iar ziaristul este invitat de fapt să transmită publicului, cu fidelitate dacă se poate, această imagine pe care celebrităţile zilei sau cei aflaţi în zona puterii şi a deciziei şi-o modelază ei înşişi. O mai mare degradare a meseriei de ziarist, cînd nu i se cere acestuia decît să transmită mai departe informaţie prefabricată, nici că se poate... Albert du Roy mai critică acerba concurenţă dintre mediile de informare, o altă sursă de asasinare a informaţiei pentru că fiecare caută de fapt emoţia, senzaţionalul şi spectacolul informaţiei. Şi, colac peste pupăză, mediile de informare sunt cumpărate deseori de mari patroni, cum să te mai pretinzi deci independent în aceste condiţii?

Să nu disperăm, însă, cei care citesc aceste rînduri ştiu că pot miza pe Radio France Internationale şi pe blogurile sale pentru o informaţie rapidă, corectă, obiectivă şi inteligentă.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • Desperarea e buna
    Miruna Runcan, 13.02.2010, 10:52

    Nici in Romania lucrurile nu stau altfel, dezbaterea si jalea e in toi, iar institutiile traditionale de presa sunt maturate de tzunami.
    Desperarea e tonica, fiindca daca te trezesti din ea apar actele de impotrivire sau reconvaersie.
    O idee, cea care-mi tot vine mie in cap de o vreme, e ca jurnalismul adevarat, mai ales cel de investigatie, se poate reconverti, cu formule mixate (scris video) pe net. Ar fi o postura strategica excelenta, iar asemenea siteuri-portaluri ar intoarce, profesionist, activitatea jurnalistica la natura ei cea mai profunda ("naturala"): aceea de reprezentare reactiva a societatii civile. Iesind din cercul vicios al multinationalismului si corporativitatii pe bani, scriitura de presa, in sens larg, ar redeveni ea insasi, o profesiune liberala, menita expresiei libertatii de a sti.

Spacer Spacer