Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Personale  Sageata  Clavecinul bine temperat (scrisori pentru Cristina)

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

27. (continuare) Atît de departe


Cornel Mihai Ungureanu

01.12.2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Poţi să priveşti un lucru şi să nu vezi tocmai ceea ce e mai frumos. Cînd eram mic, am fost o dată cu bunica la Făget, în Timiş. Bunica mea nu era obişnuită să meargă cu trenul, mergea cu punguţa de plastic lîngă ea, i se făcea rău, în ciuda bergonalului înghiţit la plecare. Eram, cum spuneam, pe malul Begăi şi ştiu că m-am oprit cu tanti Dida pe un pod şi ea îmi arăta, în apă, peştişorii.

(Şi Nadia avea obiceiul, când era-n liceu, să arate peştişorii celor care nu ştiau gluma – îi ducea la o fîntînă arteziană şi, în timp ce ei priveau în apă, îi stropea.)

Iar eu nu-i vedeam. Mă ţineam cu mînuţele de marginea podului şi priveam apa, valurile, dar nu vedeam nici un peşte. "Cum, se mira tanti Dida, cum nu-i vezi?! Ia uite-i, uite-i acolo!" şi îmi arăta cu mîna.

Şi deodată i-am văzut. Erau mii şi erau aurii, în bătaia soarelui, erau atît de frumoşi, puri şi sălbatici!

Cine să-mi mai arate astăzi o astfel de minune? Tanti Dida e atît de bătrînă! Atît de departe!


Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer