Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Scrisorile Getei

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ceaiurile mătuşii Rita (1)


Geta Pop

16.12.2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
- Mărgelele, mărgelele mele.
Aşa strigă mătuşa Rita, scuturându-şi grăsimile asudate.
- Oliviaaaa, mărgelele mele.
I le aduc, le pun pe gâtul enorm, atârnă sinistru cu boabele lor mari şi verzi pe decolteul generos plin de pudră care nu poate ascunde ridurile şi pielea galbenă, pergamentoasă sub care e un strat gros de grăsime.
Hai, Olivia că nu vezi bine, cum să fie pergamentoasa şi în acelaşi timp grasă?
Nu ştiu, dar aşa e.

Mătuşa e emoţionată că o fetiţă la primă întâlnire, azi vine iar Karl, poate a mia oara, vor juca iar scena aceea sinistră de porumbei îndrăgostiţi loviţi de alopecie.
O ajut să coboare scările, e toată transpirată, nu ştiu dacă de emoţie ori de grăsime, în orice caz miroase la fel, iar parfumul de frezii, cu care s-a botezat din plin, nu ajută la nimic.
Se aşează comod lângă măsuţa de ceai, îşi trage răsuflarea. Punctual, că-ntotdeauna, Karl bate la uşa, mătuşa are un bufeu de călduri, emoţia, ce să-i faci.

- Oliviaaa, nu auzi că bate cineva la uşa? Du-te să vezi cine e.
Da, mă duc, poate e Moş Crăciun să-i aducă mătuşii o acadea.
Karl intră băţos în casa, îmi dă pălăria şi pardesiul şi se îndreaptă sprinten spre camera unde e mătuşa:
- Karl, ce surpriză, nu aşteptam pe nimeni pe vremea asta.
- Nici o vreme nu m-ar putea ţine departe de a mă bucura de minunata ta prezenţă.
Da, da, aşa e, poate de-ai sta mai mult în casa când bate vântul şi plouă nu ai avea nările roşii, toate o rana.
- Oliviaaa, adu te rog un ceai şi biscuiţii aceia delicioşi.
Delicioşi pe dracul, a luat o singură dată biscuiţi buni, acum îi ia la vrac şi eu îi pun în cutia celor originali.
Se întrec în amabilităţi, conversaţia lor e o minune, parcă ar fi doua păsărele îndrăgostite, ea o gâscă cu ochi sclipitori, el un papagal cam jumulit ce suferă de laringită.

Bine că au terminat, nu înainte de a-l întreba Rita cum găseşte biscuiţii.
- Iartă-mă dar în prezenţa ta nu-mi dau seamă de nimic, sunt sigur că sunt delicioşi, dar pentru mine sunt mult mai mult.
Mie-mi spui?
E cazul să se despartă, Rita urcă scara nostalgic, încet, de parca nu s-ar putea desparţi, în realitate că o supară varicele.
Eu trebuie să-i fac vânt lui Karl. Îi întind pălăria şi pardesiul, excitat de seara asta, poate cu gândul la tinereţe mă pişcă.
Reacţionez urgent, îi sar în braţe, mai să-l dărâm, îi şoptesc pasionat:
- Karl, o, Karl, porumbelul meu drag.
Nu ştie cum să scape de mine, coboară scările în fugă, nu mi-aş fi imaginat că poate da dovadă de atâta energie.
Închid uşa după el, nu-mi pot stăpâni un hohot de râs, ăsta sigur nu mă mai pişcă.
Mâine Rita are întâlnirea săptămânala cu clubul fosilelor.

Geta

Va urma...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer