O mare parte a "vinei" pentru relativa lipsă de imaginaţie creatoare a cineaştilor români poate fi atribuită criticilor de cinema şi distribuitorilor. Constrânşi, în general, să scrie despre filmele prezentate publicului de casele de distribuţie, criticii ajung, de cele mai multe ori, să îşi uzeze spiritul analitic pe seama unor opere insignifiante şi, în cazul în care îşi limitează orizontul de cunoaştere la titlurile lansate pe piaţa internă, riscă să tragă concluzii pripite despre situaţia mondială a cinemaului, mai divers şi, deci, mai fascinant de urmărit decât oricând în trecut. Într-o eră propice informaţiei, aproape orice film putând fi achiziţionat în format digital de pe site-urile de profil, lipsa de curaj a distribuitorilor noştri, scuzată de o aşa-zisă inexistenţă a unui public interesat de vizionarea filmelor aparte, induce automat o cramponare a presei în zona comercială a industriei cinematografice.
Tocmai fiindcă avem acces la filme variate, care îşi găsesc dificil, de altfel, un public în ţări mai cinefile decât România, ne dorim să le facem cunoscute în paginile Film Menu. Ştim că vor fi greu (şi scump) de procurat, fapt care ar putea să-i frustreze, pe bună dreptate, pe unii cititori, dar refuzăm să ne limităm discursul critic la normele impuse de programul sălilor de cinema autohtone. Procedând altfel, am fi nevoiţi să restrângem numărul de pagini al revistei, să alocăm spaţiu unor filme hollywoodiene de duzină şi să jubilăm foarte rar la apariţia vreunei capodopere pe ecranele noastre.
Cinemaul mondial traversează o perioadă fantastică din punct de vedere artistic, în fiecare an interacţionând cu întunericul sălilor de proiecţie zeci de opere entuziasmante. Îi invităm pe colegii noştri mai experimentaţi din presa mainstream să încerce popularizarea cât mai multor filme nedisponibile la noi şi îi provocăm pe tinerii pasionaţi de cinema să ia o cameră de filmat în mâini şi să se folosească de ea conform propriilor fantezii şi impulsuri. Nu calitatea tehnică primează în cinema, ci forţa ideilor şi a imaginaţiei transpuse pe marele ecran. De la protagoniştii dosarului acestui număr putem învăţa că un artist nu are nevoie de o avere pentru a demara un proiect şi nici nu trebuie să fie recunoscut în festivaluri prestigioase pentru a-şi crea un renume; şi, mai ales, învăţăm că cinemaul nu se reduce la reţete aplicate mai mult sau mai puţin abil, ci el necesită o repunere constantă în discuţie a propriilor temeiuri de existenţă. Considerăm că o mişcare underground în România, alăturată unei ofensive a criticilor, vor impulsiona distribuitorii să ofere o mai mare varietate spectatorilor, iar pe aceştia din urmă îi va motiva să-şi rafineze gusturile şi să-şi ascută simţurile cinematografice. În desfăşurarea procesului, cineaştii vor avea ultimul cuvânt, îndreptându-şi, sperăm, atenţia şi spre alte tipuri de experimente şi experienţe cinematografice şi începând să funcţioneze în sfârşit precum o breaslă creativă, încheind astfel etapa prolifică, şi necesară până acum, de jucători în struna selecţionerilor de festivaluri de film ai lumii. (Andrei Rus)
Descarcă numărul 5 din Revista Film Menu, aprilie 2010 aici..