Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Veneţia iarna - un carnaval plutitor


Virgil Oprina

13.12.2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică


Veneţia iarna - un carnaval plutitor

Vă întrebaţi poate ce să căutaţi la Veneţia în miezul iernii ? Răspunsurile pot fi mai multe. Invazia turistică este mult redusă, aşa că aveţi şansa să vizitaţi toate locurile interesante fără cozi interminabile, vremea este mult mai blândă ca la noi, nu ninge aproape niciodată, iar preţurile la cazare, transport internaţional şi multe dintre posibilităţile de distracţie sunt mult mai accesibile. De neuitat va fi un Crăciun sau Revelion în doi la Veneţia, chiar fără zăpadă, sau, dacă aveţi răbdare, carnavalul din luna februarie. Dar atunci nimic nu va mai fi la fel de ieftin...


Oraşul din apă

Ridicată pe trunchiuri din lemn de tisă cu mai bine de 1500 de ani în urmă, Veneţia pe care o vedem azi s-a construit treptat, în sute de ani, timp în care generaţii după generaţii de artişti ai comerţului şi ai războiului au cheltuit averi colosale plătind pictori, arhitecţi şi constructori de geniu pentru a clădi ceea ce astăzi se arată a fi uluitoare mărturii de artă vizuală, conservate excepţional, în ciuda aparentei fragilităţi a fundaţiilor.

Şi toate acestea pentru că totul, de la pavajul străzilor până la podeaua ultimului etaj al campanillei San Marco, ridicată la aproape 100 m înălţime, este clădit pe blană de lemn, peste care este turnat un ciment special pe cât de elastic, pe atât de rezistent, a cărui formulă este şi astăzi cunoscută doar unui mic număr de constructori veneţieni.



Admiraţia fără rezerve în faţa iscusinţei meşterilor din vechime trebuie extinsă şi în zilele noastre, în care laborioase inginerii de prezervare au făcut posibilă existenţa unui oraş milenar, adaptat spectaculos cerinţelor vieţii de astăzi. Astfel, dacă printr-un joc al imaginaţiei ne-am închipui vechii veneţieni plimbându-se prin oraş, ne-ar amuza probabil uimirea lor în faţa unor reţele de infrastructură recente de la canalizare şi electricitate la aer condiţionat, internet şi televiziune prin cablu.


La pas, pe poduri şi străduţe

Piazzale Roma este punctul terminus pentru tot ce are roţi (mai puţin valizele turiştilor şi cărucioarele copiilor). De aici încolo, singurele mijloace de locomoţie rămân cele pedestre sau nautice. O reţea de vaporetto (curse regulate, taxiuri) sau simplele gondole (dacă vă permiteţi de la 80 de euro în sus pentru o jumătate de oră) sunt gata să-i preia pe cei doritori de o plimbare lină, fie pe Canal Grande (bulevardul principal), fie pe reţeaua stufoasă de mici canale ce face posibil accesul spre orice punct al Veneţiei.



Pe de altă parte, efortul mersului pe jos nu este parcă niciunde în lume mai răsplătit ca la Veneţia. Ţesătura de străduţe înguste ce dau plăcerea rătăcitului fără ţintă din care se dezvăluie pe neaşteptate pieţe mai mari sau mai mici pline de romantism, traversarea canalelor pe elegante poduri în trepte, totul fiind încadrat de faţadele vechi ale clădirilor - sunt doar câteva din elementele ce fac din orice plimbare o posibilă aventură culturală într-un film probabil visat cândva şi devenit realitate.


Canal Grande - artera principală

Contra cinci euro, timp de o oră şi jumătate puteţi străbate cu vaporetto vestitul Canal Grande. O excursie ce merită repetată, dată fiind bogăţia copleşitoare de informaţie vizuală.



Pe ambele părţi, canalul este gardat de foarte multe palate al căror stil arhitectural ce pendulează de la gotic flamboaiant, la renascentist creează o atmosferă aparte, întregită de traficul intens de ambarcaţiuni de toate felurile, printre ele distingându-se siluetele gondolierilor cu tricourile lor în dungi şi pălăriile de pai specifice. Mulţimea colorată şi gălăgioasă a turiştilor vine să completeze un tablou plin de viaţă al cărui exotism are toate şansele să impresioneze definitiv memoria afectivă a vizitatorului, acesta, trebuind să fie pregătit pentru o adevărată baie de frumos oferită de biserici, palate şi poduri celebre, precum Ponte Rialto, Ponte del? Accademia, Ponte degli Scalzi şi multe altele.


Piaţa San Marco - inima Veneţiei

Pentru locuitorul doar şi de o zi al oraşului de pe lagună, toate drumurile duc însă către Piaţa San Marco. Copleşitoare prin dimensiuni şi armonia proporţiilor, cea mai vestită piaţă a Italiei alături de piaţa Sfîntul Petru din Roma este dominată de basilica San Marco, construcţie începută înainte de anul 1000, ce taie răsuflarea privitorului atît în exterior, cât şi în interior prin bogăţia şi perfecţiunea ornamenticii, dar şi prin uriaşele mozaicuri pe fond auriu ce acoperă pereţii şi bolţile. Alături de muzeul Correr şi de Campanilla înaltă de 100 m ce domină întreaga zonă, vizitatorul trebuie să facă faţă în continuare uneia dintre cele mai tulburătoare oferte de frumos din întreaga Italie, Palatul Dogilor. Conceput pentru a reprezenta însăşi măsura splendorii imperiului veneţian, Palatul Dogilor copleşeşte prin bogăţia luxuriantă a ornamentării. Picturi imense, purtând semnături celebre precum cele ale lui Tintoretto sau Veronese îmbracă pereţii şi tavanul, fiind încadrate în lucrări fastuoase de stucatură îmbrăcată în aur, invitând vizitatorul să contemple ample scene de luptă şi de glorie a zeci de generaţii de dogi.


(Cupola Basilicăi San Marco



Murano - artiştii transparenţelor

San Giorgio, Burano, La Giudecca, Lido, sunt doar câteva dintre destinaţiile aflate în apropiere Veneţiei, accesibile cu vaporetto. Dintre acestea, faima sticlariilor de pe insula Murano constituie un interesant agrement pentru turişti, sticla colorată prelucrată în cele mai neaşteptate feluri întâmpinând vizitatorii încă din vitrinele din Veneţia. Micuţa insulă Murano reprezintă sediul central al atelierelor maeştrilor sticlari, spectaculosul proces de făurire a adevăratelor opere de artă marca Murano putând fi urmărit pe viu de oricine doreşte. Nu lipsesc desigur micile colţuri extrem de pitoreşti tipic veneţiene, asezonate cu câte o mică şi cochetă cafenea. Nu rataţi întâlnirea cu espresso sau cu ciocolata caldă întotdeauna pregătite excelent.


Rafinamentul veneţian al vitrinelor

O vizită la Veneţia nu înseamnă doar o descindere într-un adevărat paradis cultural, ci şi o rară ocazie pentru cunoscători de a întâlni o ofertă dintre cele mai rafinate din partea celor mai mari firme de îmbrăcăminte, marochinerie sau bijuterie. La acestea se adaugă arta comercianţilor veneţieni de a-şi expune marfa într-un mod cât mai atractiv şi de bun gust. Astfel, spectacolul străzii este întregit de oferta comercială de top, răsplătind odată în plus amatorii de plimbări lungi pe străduţele oraşului. Într-adevăr, cine nu a fost la Veneţia nu poate spune că a venit în contact cu marile frumuseţi ale Europei, farmecul atotcuprinzător, desăvârşirea stilului unic întipărindu-se pentru totdeauna în memoria afectivă a celui ce a văzut. Iar lunile de iarnă, cu o climă blîndă la Veneţia sunt recomandabile pentru o vizită liniştită, invazia turistică fiind mult redusă, iar romantismul oraşului nefiind afectat de nimic.


Ponturi

- Cu preţuri începând de la 40 de euro plus taxe de aeroport şi administrative, puteţi beneficia de un zbor dus întors Bucureşti-Veneţia sau Timişoara-Veneţia. Preţurile se modifică zilnic, aşa că biletul este cu atît mai ieftin cu cât îl cumpăraţi mai din timp.

- În lunile de iarnă, cazarea la un hotel de 3 stele în zona istorică a Veneţiei, rezervată pe cont propriu prin internet poate costa 50-60 euro pe noapte pentru două persoane, cu mic dejun inclus

- O masă pentru două persoane în stil italian (pizza sau paste), cu bere sau un suc alături, la o trattoria, poate ajunge la 25-30 de euro. Atenţia la "servizio" (pentru serviciul la masă) şi "cover" (un fel de bacşiş), neincluse în preţurile de pe listă, care pot aduce o creştere cu până la 25 % a preţului consumaţiei - 10 %

- Cu 80 de euro puteţi închiria o gondolă pentru 30 de minute



- Un drum cu vaporetto pe un traseu ce include Canal Grande costă 5 euro (şi este valabil 90 minute), iar pe orice alt traseu costă 3.50 euro

- Măştile tipic veneţiene se pot găsi pe o gamă foarte largă de dimensiuni, de la cele tip broşă, al căror preţ porneşte de la 2.5 euro, până la măşti în mărime naturală, unele dintre ele realizate manual, care ajung şi la 50 euro



- Intrarea la muzeele din piaţa San Marco (Palatul dogilor, Muzeul Correr, Muzeul arheologic şi Biblioteca Marciana) costă 11 euro, iar biletul este valabil timp de trei luni din momentul cumpărării.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Resurse

0

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Capitala Balcanică Skopje şi zona Mavrovo, Macedonia (I), Iuliana Marchian (4.0/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Floarea-soarelui, Anca Mureşan (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Farmecul nebun al Europei Centrale, Mihai Brezeanu (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Elveţia - Circuit alpin (III), Radu-Ilarion Munteanu (2.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Elveţia - Circuit alpin (II), Radu-Ilarion Munteanu
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata În căutarea fericirii (Jurnal de călătorie în jurul lumii)


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer