Cupa Mondială 2010 (14) - Cine pierde e pierdut

În această Cupă Mondială care pare a fi o "bătălie" absurdă şi imprevizibilă între continente, Europa îşi pierde încet-încet "tancurile". Marţi Franţa ne-a spus "Adieu", miercuri au riscat să dispară de pe hartă şi din peisajul african alte două importante "teritorii", Germania şi Anglia. Jumătate din Finala de la Berlin 2006 a fost ştearsă de pe faţa Planetei Fotbal, cealaltă jumătate este Italia şi mai bine nu vorbim...

O puternică furtună s-a abătut asupra Bătrînului Continent; în două săptămîni, Slovenia s-a descurcat mai bine decît Spania (Campioană europeană), decît Germania, Anglia şi Franţa. (Dar până la urmă a pierdut în ultimul minut calificarea în optimi).

Iar Elveţia are tot atîtea puncte cît campionii (Italia) şi vice-campionii mondiali (Franţa) laolaltă. Echipele europene, unde probabil joacă prea mulţi străini, şi-au pierdut capacitatea de a exprima un fotbal de calitate, mişcări sportive puternice şi identităţi precise. Italia este exemplul cel mai evident (la Internazionale joacă numai doi italieni, Materazzi şi Balotelli)... Germania şi Anglia, două dintre marile puteri mondiale, au fost obligate să-şi joacă toate şansele în ultimul meci din grupele respective, împotriva unor adversari ca Ghana şi Slovenia. Şi e un mare păcat că Spania, care joacă bine, va trebui să înfrunte Chile, care joacă şi mai bine. De acum încolo, cine pierde e pierdut.

Iată de ce, în acest context, America Latină apare mai compactă şi mai plină de talente. Brazilia, Argentina, Chile, Mexic, Paraguay, şi mai ales Uruguay, au forme şi fizionomii precise. Acolo nimeni nu s-a pierdut şi mulţi au crescut fără a căuta jucători în străinătate (pentru că nici nu pot să şi-i permită).

Alfabetul fotbalului nu mai este cel pe care l-am învăţat la şcoală, iar limbile vorbite pe terenul de joc nu mai sînt engleza, franceza şi italiana.

Printre cei care au pierdut deja, mulţi ne părăsesc cu fruntea sus: Africa de Sud (în istoria Cupei Mondiale este prima ţară gazdă care abandonează Turneul în prima fază), Nigeria tristă care iese după incredibilele erori ale lui Yakubu şi Oba Oba Martins, Algeria şi Slovenia.


Rezultatele meciurilor de miercuri:

Slovenia-Anglia: 0-1; pentru englezi "It's now or never"; reuşesc să cîştige un mecişor şi să se califice în optimi de finală cu un gol al lui Defoe (Robinson Crusoe); Rooney e încă în vacanţă, dar, atenţie, Paolo Rossi era şi el în vacanţă în 1982 în primele trei meciuri, şi pe urmă aţi văzut ce s-a întîmplat! Capello declară: "Am jucat împreună, am luptat împreună, minţile noastre astăzi erau libere"... Ne-au dat lacrimile... Capello în versiune shakespeariană... (Rezumatul meciului aici).

SUA-Algeria: 1-0; tot Donovan... "Vulpile deşertului " sînt eliminate, dar cu onoare. Portarul algerian M'Bolhi merită scena mondială. (Rezumatul meciului aici).

Ghana-Germania: 0-1; două echipe elegante: alb / negru dă bine pe ecran... se califică şi africanii şi nemţii; curiozitate: fraţii ghanezi Boateng; Kevin Prince joacă în echipa Black Star, Jerome joacă pentru Germania (cei doi sînt certaţi, dar pe probleme de familie, nu de naţionalitate). (Rezumatul meciului aici).

Australia-Serbia: 2-1; eliminate; nu comentez, că n-am văzut. Prea multe patru pe zi... Cu toate meciurile astea, nu văd un film de la Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu, la Cluj... (Rezumatul meciului aici).