Poem

inima se învaţă treptat
cu lumina închegată în sânge
cu tot fastul dinafara ei -
vin culorile în care am copilărit
şi mă recompun într-o seară,
se întorc arpegiile aproape naive
ale anilor palizi şi străini

sunt iar simfonia visată
de la o celulă spre alta
ca un lanţ viu colorat,
pe sub arcadele norilor
sunt primul om fără scut
într-o lume de umede săbii

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.