Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  inter_zise

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Lecţia de anatomie


Anda Cadariu

16.07.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Something filled up my heart with nothing. (Paolo Nutini, Arcade Fire cover)

L-am cunoscut pe Profesorul Ivănescu pe cînd eram în anul I la Universitatea de Arte, secţia Foto-Video.
Duceam o existenţă subterană de ceva vreme. Eram în depresii, mă trezeam greu dimineaţa să merg la cursuri. Însă pentru Profesorul Ivănescu, sau simplu, Profesorul, cu toţii ne trezeam.
Aveam cu el anatomia artistică, de la ora nouă. Anatomia artistică studiază din punct de vedere estetic relaţiile dintre dimensiunile, reliefurile şi proporţiile corpului uman, jocul muşchilor, diferite atitudini şi mişcări, cu scopul teoretizării şi înţelegerii frumuseţii.
Profesorul Ivănescu ţinea nişte cursuri impecabile. Cu desene, planşe, explicaţii - tot ce trebuie. La orele lui stăteam toţi smirnă. La seminarii desenam ca smintiţii, studiam apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale, construcţia corpului cu ajutorul schemei Schmidt-Fritsch, principalele puncte metrice, măsuri proiective ale corpului şi raportul lor cu scheletul.
De la vertex la şanţul subfesier, desenam tot într-un seminar. Apoi, în altul, înclinaţia orizontală a orbitei malarului şi a maxilarului. Arcada orbitară, arcada zigomatică. Osul nazal şi groapa temporală.

Trăiesc.

*
A fost o perioadă extrem de ocupată din viaţa mea. Atunci mi-am reîntîlnit prietenul din copilărie. Urma să primesc lecţia de anatomie cea mai memorabilă din viaţa mea.
S-o spun pe şleau: întotdeauna am avut o slăbiciune pentru A. Şi întotdeauna voi avea.
Eram mici cînd ne-am întîlnit prima oară. Părinţii noştri erau prieteni, şi era normal ca şi copiii lor să devină. Îmi amintesc camera lui cu o precizie diabolică. El susţine că şi-o aminteşte pe a mea de parcă ar fi Oppenheimer. Stăteam împreună multă vreme şi jucam un fel de avionaşe pe hîrtie, numai că erau bărcuţe.
Ideea e că-i cunosc scheletul de la şapte ani. Cînd l-am revăzut, după douăzeci, mi-am dat seama că ştiu acel schelet pînă în cele mai mici detalii.
Din ce este compus un om? Din muşchi, oase, mein herz brennt şi din creier, din hormoni, din suflet, din ridicol, din ceilalţi.
A. îmi scrie că şi-a aruncat inima pe geam, eu îi scriu că i-am prins-o.
Îl cunosc şi nu-l cunosc. La fel aş putea spune despre toţi oamenii cu care m-am întîlnit. Dar cu A. e altceva. Căci nu despre anatomia corpului uman am primit lecţia de la el, ci despre anatomia sufletului. El m-a făcut să înţeleg pentru prima dată în viaţa mea ce înseamnă, cu adevărat, să te apropii de cineva.

Profesorul Ivănescu, a cărui studentă favorită eram, m-a deconsiliat în ceea ce-l priveşte pe A. Mi-a spus că atunci cînd cunoşti prea bine scheletul şi fibrele unei persoane, n-ai şanse de reuşită într-o relaţie. Cu toate astea, am încercat.
A. era, după toate statisticile, prietenul meu cel mai vechi.
N-am reuşit. Toate piesele muzicale despre copilărie vorbesc prostii, ascultaţi-mă pe mine. Copilăria a trecut, sîntem adulţi şi ăsta e tristul adevăr.
A. mi-a dat lecţia de anatomie a sufletului fără să vrea: să fii legat sufleteşte de o persoană nu înseamnă să-i prinzi inima cînd şi-o aruncă. Înseamnă să împarţi, să construieşti. Ceva ce n-am reuşit cu el, pentru că nu m-a lăsat. Asta nu înseamnă că n-am înţeles lecţia pe care mi-a dat-o.
Şi totuşi, inima...
Asta mă chinuie în fiecare zi: inima.
Căci creierul îmi spune ceea ce trebuie să ştiu, corpul meu - la fel. Toate mă ascultă, în afară de inimă.
Inima mea e o cutiuţă. Am umplut-o cu amintiri din copilărie şi cu lecţiile Profesorului. Nimic altceva nu veţi găsi în inima mea. Şi nu, n-am s-o arunc niciodată pe geam. Cine ştie la cine ajunge?
A. a avut noroc că i-am prins-o eu.

*
Anatomia inimii:
Cavităţi: atriul stîng, atriul drept, ventriculul stîng, ventriculul drept;
Valve: mitrala, aorta, tricuspida pulmonară;
Vase care pleacă din inimă: aorta, artera pulmonară;
Vase care vin la inimă: vena cavă inferioară, vena cavă superioară, venele pulmonare;

Simt.

*
Cu Profesorul Ivănescu nu păstrez legătura. Am renunţat, spre marea lui dezamăgire, la facultate.
Totuşi, îmi amintesc cu drag perioada în care am primit lecţii de anatomia corpului şi a sufletului, de la doi profesori diferiţi. Unul care şi-a dorit să mă înveţe, altul care a făcut-o fără să vrea.

*
Organismul uman, ca orice fiinţă vie, există graţie corelării fine şi perpetue a tuturor structurilor şi proceselor sale, cu scopul realizării funcţiilor acestora. El constituie un sistem ierarhizat, ce dispune de sisteme de autoreglare integrate. Deşi majoritatea funcţiilor sunt îndeplinite de structuri specializate, acestea nu acţionează izolat, ci în strânsă dependenţă de celelalte.
Din ce este compus un om? Din muşchi, oase, mein herz brennt şi din creier, din hormoni, din suflet, din ridicol, din ceilalţi.

Trăiesc.
Simt.

*
Anatomia artistică studiază din punct de vedere estetic relaţiile dintre dimensiunile, reliefurile şi proporţiile corpului uman, jocul muşchilor, diferite atitudini şi mişcări cu scopul teoretizării şi înţelegerii frumuseţii.
Aceştia sînt doi oameni cu care am avut legături cu totul speciale. Frumoase.
Mi-e dor de Profesor. Mi-e dor de A. Poate n-am să-i mai văd, pe nici unul, niciodată. Nu-i nimic. Mi-am învăţat lecţia:

Simt.
Trăiesc.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer