(2008)
Kundera (Milan): scriitor ceh, emigrat în Franţa încă din anii '70; recent, revista Respekt l-a acuzat că a turnat, în tinereţea lui comunistă (anii '50), turnătoria sa ducînd la condamnarea la moarte a lui Miroslav Dvoracek (condamnare comutată apoi în 22 de ani închisoare, din care Dvoracek a ispăşit 14).
Problema nu se mai pune dacă "a făcut-o sau n-a făcut-o" (în pofida faptului că a negat, mai toată lumea este convinsă că da, a făcut-o), ci dacă ar fi făcut-o vreodată; nu turnătoria, ci mărturisirea. Poate că ar fi făcut-o pe patul de moarte, poate că nu - cine poate şti? E o chestiune între el, conştiinţa sa şi cel pe care (poate) l-a turnat. Şi e, fireşte, dreptul acestuia de a-l demasca pe autorul turnătoriei.
Dar este evident că, dacă Milan Kundera nu ar fi fost Milan Kundera - scriitorul celebru, în plus simbol al unei "rezistenţe la comunism" -, povestea nu ar fi ajuns pe prima pagină a ziarelor. Curiozitatea publicului, reflex al unei culturi a suspiciunii şi spectacolului, l-a transformat pe Kundera - peste noapte - din good guy în bad guy (exact ca în westernuri). Paradoxal, turnînd şi apoi scriind, Kundera şi-a semnat condamnarea la notorietatea turnătoriei. Paradoxal, cel care a scris turnătoria a scris pe urmă - cu aceeaşi mînă - Insuportabila uşurătate a fiinţei...
Îl vom citi, oare, pe Kundera cu aceeaşi bucurie? Mulţi spun că nu. Turnătoria (presupusă) este ca o bulină roşie pusă pe paginile cărţilor sale, care acţionează retroactiv. Bucuria trecută (de cititori ai lui Kundera) ne-ar face pe toţi vinovaţi. Şi, cum nu ne place să ne simţim vinovaţi, transferăm întreaga vină asupra lui Kundera. Îl tratăm cu "Respekt".
Un determinism facil ne îndeamnă, în plus, să judecăm o operă prin prisma vieţii autorului ei. Ne induce ideea că nu te poţi schimba, între 21 şi 79 de ani, că nu poţi ispăşi prin altceva (de exemplu, prin scris). Artiştii-diavoli, care transmută abjecţia prin aurul creaţiei, sînt cu atît mai artişti - şi cu atît mai puţin diavoli - cu cît nu ne mai sînt contemporani. Baudelaire, cu caracterul său infect, a rămas autorul (ironic intitulatelor) Flori ale răului: cine să mai ştie că îşi detesta confraţii? Oare cum era Homer, ca om? Dar Dante? Dar Shakespeare? Nu ştim: nu i-am cunoscut. Probabil că, atunci cînd nu-l vom mai "cunoaşte" nici pe Kundera, penitenţa lui se va fi sfîrşit.
(2058)
Kundera (Milan): scriitor francez, născut în Cehoslovacia; opera sa - tradusă în multe limbi - cuprinde poeme, romane (Cartea rîsului şi a uitării, Insuportabila uşurătate a fiinţei, Gluma, Nemurirea, Lentoarea), eseuri (Arta romanului, Testamente trădate, Cortina) şi piese de teatru (Jacques şi stăpînul său).