Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  carnetzELLE

O lume fără carte este posibilă


Alex. Leo Şerban

15.11.2010
Elle
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
O prietenă, fină intelectuală, este îngrijorată că fiul ei (aflat, ce-i drept, la "vîrsta critică") nu mai citeşte aproape nimic... A-ncercat că-l atragă spre lectură în fel şi chip, dar băiatul continuă să stea cu ochii-n computer şi să vadă jocuri video. Situaţia este dramatică, se teme ea, dar o anunţ că există o licărire de speranţă: toată lumea va fi o lume fără carte în viitorul nu prea îndepărtat! Fiul ei nu face decît să se pregătească de pe-acum.

Iată, în cele ce urmează, cîteva sfaturi & observaţii despre această "minunată lume nouă":
  1. Studenţii de la Filologie nu (prea) mai citesc. Mi-au spus-o mulţi alţi prieteni, profesori acolo. Înainte vreme, la Filologie intrau cei care aveau într-adevăr drag de citit - şi restul, pentru care cartea nu era o pasiune, ci un alibi comod pentru a obţine o diplomă la sfîrşit. Aceştia din urmă au fost vizionarii! Noi, cei care am crezut că reuşesc numai cei "cu carte", am văzut prost: viitorul este al celor fără. Îl ştiţi pe Gigi Becali? Eh, el este modelul.
  2. Internetul (Google, Facebook etc.) este - încă! - un mediu intelectual (pentru că trebuie să pui nişte litere în căsuţa de Search şi-apoi să citeşti ce ţi-a dat); dar nu pentru mult timp. Deja, semnele de punctuaţie sînt exprimate prin emoticoane şi, destul de curînd probabil, cuvintele vor fi înlocuite de imagini pentru că este mai economicos (o imagine face cît o mie de cuvinte, remember?). Progresul este evident: dacă în cărţile de citire era scris "casă" sub imaginea unei case şi "pom" sub imaginea unui pom, în viitor vor rămîne numai imaginile pentru că ştim deja cum se cheamă.
  3. Dacă "leagănul civilizaţiilor" este cultura orală, trotineta sau bicicleta lor va fi cultura audiovizuală. Aceasta va pune cruce greoaielor vehicule ale culturii scrise, care se mişcă atît de lent în trafic şi scot fum(uri). Totul trebuie eficientizat, adică simplificat, adică democratizat: ce-ţi trebuie să citeşti zeci, sute sau, doamne fereşte, mii de pagini cînd te poţi descurca bine-mersi cu semnele de circulaţie (care sînt fără cuvinte) şi cu înjurăturile (orale!) care te-ajută să circuli mai fluid? Democraţia înseamnă să nu ştii mai mult ca celălalt, altfel încurci traficul.
  4. Cărţile vor putea fi văzute doar în muzee. Dar muzeele (în cazul, puţin probabil altminteri, în care ar mai exista) nu vor mai avea cartoane cu explicaţii în dreptul exponatelor, aşa încît generaţiile viitoare nu vor mai şti la ce foloseau cărţile. Se vor uita la ele aşa cum ne uităm noi, astăzi, la scrierile cuneiforme sau la hieroglife. Democraţia va elimina tot ceea ce nu este util. Iar copiii de azi vor decreta că este util numai ceea ce face plăcere, nu oboseşte creierul, nu predispune la "îmbogăţire spirituală" - această sintagmă reacţionară ce îndeamnă la inegalitate. Gîndiţi-vă la televiziune, pentru că numai aceasta (şi frăţiorul ei mai mic, YouTube-ul) va mai exista; dar gîndiţi-vă de pe acum, pentru că - atunci cînd va exista numai televiziunea - gînditul va deveni o ofensă.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică


Spacer Spacer