După ce Vlad a plecat în sfârşit, căci a ţinut să fie corect şi să-i amintească şi cât de slabă e profesional, că ar fi fost nevoit s-o dea afară oricum, deşi Marga nu mai primea salariu din momentul în care se încurcase cu el, n-a uitat să menţioneze nici faptul că a cules-o de pe drumuri, că a învăţat-o tot ce-a putut şi el, după puterile lui umane, că a încercat să îmblânzească fiara din ea, s-o disciplineze şi s-o dreseze, s-o înveţe cum să-l iubească mai mult, să se dăruiască mai deplin, să înveţe să se dăruiască necondiţionat, fără să aştepte nimic înapoi, iar Dumnezeu îi era martor la efort, deci după ce el a plecat în sfârşit, fata a făcut o baie şi s-a fardat discret pentru o bună impresie la propria sa înmormântare. Şi-a ales câteva haine potrivite unui astfel de eveniment. Tocmai când se încheia la pantaloni, a auzit soneria. Nu aştepta pe nimeni, evident, mai ales într-un moment atât de solemn, dar s-a gândit că Vlad uitase ceva sau avea nevoie la toaletă. A ezitat puţin, crezând că este o greşeală, că autorul îşi va da seama la timp, preîntâmpinând distragerea ei. Dar nu, soneria a zbârnâit în continuare, şi nu numai o dată, a zbârnâit agresivă de nenumărate ori, excluzând neparticiparea ei. Cu gândul să rezolve repede neînţelegerea, s-a îndreptat spre uşă.
În prag stătea Gabi şi-l studia distorsionat de lentilele vizorului. Nu se putea hotărî să-l lase înăuntru, dar acesta a început să lovească cu pumnii şi picioarele în uşă urlându-i numele. Intervalul în care uşa s-a dat de perete a părut infinit.
Gabi i-a zâmbit larg, cu faţa lui obişnuită.
"Toanto", a zis simplu şi a intrat.
"Ce cauţi aici?", a întrebat Marga iritată.
"Ce caut?! Ceapa ta de femeie."
Şi-a dat jos haina, s-a descălţat şi a zis:
"Dă-mi să mănânc."
Marga, evident deranjată şi dezamăgită, n-a ştiut ce să facă. Să-l dea afară, sau să îl hrănească. Au intrat împreună în bucătărie, iar ea a pregătit în fugă ceva.
"Dar ce eşti împopoţonată în halu' ăsta?", a chestionat-o Gabi. "Te cari la vreun bairam?"
Înfuleca cârnaţi cu gura plină, iar Marga l-a privit nervoasă.
"Fă, îţi trag o mamă de bătaie de-ţi bag minţile în cap. Du-te şi împachetează, că pleci cu mine."
Atunci Marga s-a aşezat pe un scaun din faţa lui şi enervată a încercat să-i explice cum stă situaţia:
"Ascultă, nu eşti bine venit în acest moment aici. Se petrece acum ceva peste puterea ta de înţelegere. Nici nu vreau să te fac să înţelegi, pentru că ştiu că nu ai înţelege. De aceea eşti singurul pe care nu l-am anunţat. E prea profund pentru tine, e o chestie filozofică greu de înţeles."
Bărbatul a privit-o, a mestecat, a înghiţit, s-a şters la gură cu dosul mâinii, apoi s-a aplecat peste masă cu o mişcare bruscă şi a sărutat-o.
Simţindu-i buzele, Marga s-a simţit zguduită de-un impuls sălbatic, o dorinţă iraţională şi violentă. Nu s-a putut stăpâni. Trebuia să se hrănească, să ia, să simtă, să se satisfacă, pentru că era ultima oară. În scurt timp avea să fie moartă şi pielea ei nu avea să mai simtă atingeri, degetele nu aveau să mai poată testa suprafaţa pielii unui bărbat, ori limba moliciunea unei alte guri. A început să-l sărute, tatonând cu limba buzele lui şi netezimea pielii din acea zonă. Nu era rău deloc. Iar el i-a întâmpinat sărutul pe măsură, însetat, înnebunit, oferindu-se fără cuvinte şi pentru alte investigaţii pe care ea şi-ar fi putut dori să le-ntreprindă.
Au sfârşit într-una din camere, prima pe care au nimerit-o în dansul lor sălbatic cu care încercau să facă nenumărate lucruri în acelaşi timp, în ploaia de mângâieri şi săruturi, chinuiţi de armata dinţilor şi a degetelor gata să ia carnea celuilalt cu asalt.
În cameră ea l-a rugat:
"Întoarce-te cu spatele."
"De ce? Eşti ruşinoasă? Nu cumva vrei s-o facem cu hainele pe noi?"
"Dacă nu vrei să ai coşmaruri, întoarce-te cu spatele.", a insistat fata.
Gabi s-a întors cu spatele.
"Ridică-te."
Cei doi stăteau faţă în faţă în sfârşit.
"Acum trebuie să mă loveşti."
"Cum adică să te lovesc?"
"Loveşte-mă în faţă cât poţi de tare."
"Ăăă... Hai să fie clar, eu nu o să dau niciodată în tine, nici acum şi nici cu vreo altă ocazie."
"Bine, dar dacă vrei să mă excit şi să mă pot culca cu tine, trebuie să mă loveşti."
"Ăăăă... Regret să mă repet, dar eu nu voi da niciodată în tine."
S-a apropiat de ea şi a luat-o în braţe. A ţinut-o strâns pentru foarte multă vreme. Apoi se aflau în pat. Peste încă puţin, Marga a avut ocazia deosebită să afle că el se afla în posesia unei trompe foarte drăguţe, un pic curbată spre dreapta. El s-a lăsat între picioarele ei şi după o vreme i-a spus:
"Treci pe la spate."
A urmat ordinul.
"Aşa e bine?"
"Foarte bine", a admis fata. "Hai să-ţi zic ce a mai făcut penibil bou' ăla."
"Ce-a mai făcut?"
"Am mers cu el să se tundă. Am aşteptat până una din frizeriţe l-a tuns. După ce-a plecat, închipuieşte-ţi ce scandal mi-a făcut! Mă tot întreba dacă-mi place cum arată, şi deşi eu nu observam nimic în neregulă cu tunsoarea lui, mi-a reproşat cu furie că nu mă implic, că nu-i dădusem indicaţii lu' aia cum să-l tundă."
"Întoarce-te pe partea ailaltă. Sfinte Sisoie, ce dracu' ai pe corp? Ai avut un accident de maşină?"
"Stinge lumina la loc", i-a ordonat ea. "Pentru mine suna destul de absurd să-i dau indicaţii unei frizeriţe cum să scurteze un centimetru din păr."
"Mi-ai mai povestit asta de o mie de ori. Iar tu vrei să mori pentru el?"
"Nu, nu pentru el. Nu înţelegi. Vreau să fac asta pentru ideea de dragoste."
"Deci tu îţi dai seama şi singură că e un dobitoc, dar vrei să te sinucizi pentru el."
"Nu, nu înţelegi. El este un dobitoc, dar dragostea e mare."
"Hăăă?! Cine dracu' poa' să-nţeleagă prostiile pe care le debitezi? Cred c-ar trebui să-ţi foloseşti gura pentru altceva decât vorbit..."
"Au, mă doare."
"Pardon."
"Stai, lasă-mă mai jos. Atunci spune-mi tu, care te-ai culcat cu atâtea femei ce este dragostea?"
"Dragostea este ceva negativ. Este ca şi cum ai fi fost muşcat de un şarpe veninos. Dacă nu iubeşti, nu vei fi nici nefericit. Nu tu dragoste, nu tu suferinţă. Dragostea aduce cu ea gelozie, frica de a pierde persoana iubită, durere, dezamăgire. Când iubeşti, este doar o chestiune de timp până când vei fi rănit, nu trebuie decât să aştepţi să treacă destul pentru asta, ori chiar să devii tu cel care răneşte. Noi ne schimbăm, sentimentele noastre se schimbă, nu rămânem niciodată aceiaşi, aşa că de ce am crede că dragostea durează? Nu poţi trăi între aceşti doi poli toată viaţa, dragoste-ură, pentru că dragostea conţine deja ura în ea de la bun început, cândva trebuie să spui stop, suferinţa trebuie să ia sfârşit. În afară de asta, e nedrept să îţi îndrepţi atenţia şi energia asupra unei singure persoane când poţi oferi un pic din dragostea ta tuturor şi nici nu este raţional să faci aşa ceva. Toată lumea are nevoie de tine, de ce să fii nedrept? Un bun creştin iubeşte pe toată lumea, îşi iubeşte aproapele, dar nu o singură persoană. E absurd."
"Deci dragostea e ceva negativ?"
"Yep. Dar văd că ai rămas blocată la prima propoziţie... Uite ce ţi-a făcut ţie dragostea, ai ajuns o ruină. Eşti aproape nebună, nu mai ai încredere în tine şi nu mai ai încredere în nimeni. Ai ajuns să faci lucruri pe care nu vrei cu adevărat să le faci. Îţi exploatează latura întunecată din plin, îţi exploatează secretele. Mai rău de atât ar fi fost doar dacă ai fi avut cancer. Ai fost hăituită într-un colţ din care nu mai vezi altă scăpare decât printr-o soluţie absolut tâmpită."
"Eşti o pasăre rară. Nu credeam să existe atâta înţelepciune în tine. Credeam că eşti doar un afemeiat cinic, misogin, beţiv şi auto-destructiv. Un golan."
"Asta pentru că m-ai privit prin ochii celorlalţi. Dar o să intrăm altă dată în amănunte, într-o zi îţi voi explica pe îndelete, mai bine spune-mi ce mai face Laura? Ştii că o plac. Buzele alea ale ei apetisante întotdeauna mi-au făcut cu ochiu'."
"Foarte bine. Adică de unde să ştiu eu? Nu ne-am mai văzut de câteva săptămâni."
"Spune-i că m-am întâlnit cu Mircea zilele trecute."
"Care Mircea?"
"Îţi place asta? Mircea Popescu, soţul ei."
"Hmm, merge. Interesant. A, el?"
"Te doare? Da, mă, bărba-su."
"Nu. Ce mai face prietenul tău din liceu, nu mai ştiu cum îl chema, parcă Sorin?"
"Bine. L-am văzut acum câteva zile. M-am culcat cu verişoara lui şi a venit la mine să mă bată... Dar până la urmă am băut nişte beri împreună şi ne-am înţeles ca fraţii."
"În ce toane mai e taică-tu?"
"Are nevoie de bani."
"Pentru ce?"
"Habar n-am, dar l-am auzit plângându-se. A vândut tot din casă. Să vii să vezi."
"Nu vin, că mi-e frică de tac-tu."
Şi au continuat mai departe acea conversaţie despre cunoscuţi şi ultimele evenimente din vieţile lor, ori despre foşti colegi, despre persoanele cu care le-ar plăcea să facă sex sau nu, ori metode să optimizeze tehnic sexul între ei, în timp ce actul mecanic al frecării era în desfăşurare deplină. Înăuntru-afară, înăuntru-afară. Când i-a venit, Gabi a scos un scheunat mic ca de căţel, un reflex involuntar la atâta plăcere. Apoi i-a venit imediat şi ei. Pentru prima oară a avut un orgasm şi a savurat asta cu uimire. Nu ştia că şi femeile pot avea orgasm. S-au prăbuşit epuizaţi.
"Huuu, ca lumea. Eşti cel mai tare."
"Ştiam...! Acum ştii şi tu."
"Eu şi juma' de Bucureşti", a râs fata.
"Jumătatea feminină, pardon", a corectat-o Gabi.
"Ce-o să scrii despre mine în carneţelul tău?"
"O să las spaţiu gol."
Marga a râs la minciuna evidentă şi s-a abţinut să întrebe a câta este ea pe lista lui. Ultima oară trecuse de o sută, dar nu mai ştia exact cu cât.
"Acum te îmbraci şi vii", i-a spus Gabi.
Marga s-a întristat, s-a aşezat în fund pe marginea patului şi s-a retras înapoi în sine.
"Asta nu se poate", i-a mărturisit. "Tu eşti cel care se va îmbrăca şi va pleca. Eu am ceva important de făcut."
Exact în acel moment s-a auzit din nou soneria.
"Vlad", a exclamat Marga înspăimântată. A început să se îmbrace în grabă.
Gabi, calm, trăgându-şi bluza pe cap, i-a spus:
"Eu nu plec de aici fără tine."
(va urma)