Cafea cu lapte şi noul
Harper's Bazaar.
Azi
m-am hotărât să fiu "superficială".
O să ascult Lady Gaga "
best acoustic" şi o să mă uit la
Sex and the City 2. Pentru
că-mi place!
O să mă bălăcesc
într-o cadă plină cu spumă şi o să am fantezii cu Hugh Laurie în
House. Pentru că aşa vreau eu!
Şi îmi pare rău că nu prind
E! Entertainment.
E ciudat că fac / vreau să fac toate aceste lucruri şi
într-un fel simt că ar trebui să cer scuze cuiva sau că dezamăgesc pe cineva.
Ne petrecem viaţa
preocupându-ne şi fiind obsedaţi pentru lucruri minore. Vrem să ne mulţumim părinţii, prietenii, partenerul etc.
Ne pare rău dacă am repezit pe cineva la telefon şi dacă
n-am răspuns prompt la un
e-mail, dar nu ne pare rău dacă nu mai avem timp pentru noi, pentru micile noastre plăceri vinovate, pentru celălalt "eu" care are nevoie să i se spună cât e de minunat.
Azi e despre cealaltă Rozana pe care
m-am decis să o răsfăţ mai mult.
E ca un copil zilele astea. Nu mai vrea nici
să-l asculte pe Stravinski, nici să scrie povestioare ca ale lui Hemingway sau să desluşească spiritul slav. Vrea doar să fie o fată obişnuită
într-o zi de toamnă.
I'm marvelous, I'm marvelous, I'm marvelous, I'm marvelous, so marvelous...