Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Cronici de atelier

Povestea unei cărţi despre fotografie


Voicu Bojan, Gicu Şerban

13.10.2010
Editura Aqua Forte
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Voicu Bojan, Gicu Şerban
Înot sincron

Un dialog despre Fotografie. Fluid, personal şi fără imagini
Editura Aqua Forte, 2010


Citiţi un fragment din această carte.

*****

Intro

Fotografia s-a instaurat azi în viaţa noastră mai firesc decât telefonia mobilă, pâinea feliată sau serveţelele umede. Vedem imagini fotografice peste tot, dar oare ştim care sunt ingredientele care ne fac să exclamăm: "wow, vot, ++, superbă sau mă-nclin"? Creăm imagini non-stop, uneori fără să problematizăm nimic despre mister, artă, cultură vizuală sau limitele propriei creativităţi.

Dependenţi fiind de imagine, ne prizam zilnic doza fără să ne mai întrebăm care este procesul complicat care face ca o fotografie banală să devină semnificativă. Revistele de profil încearcă să ne convingă că răspunsul stă în Tehnică. Workshopurile că stă în atingerea Maestrului. Aşa o fi?

Cartea aceasta nu încearcă să convingă pe nimeni de nimic. Este un simplu dialog între doi prieteni care iubesc Fotografia, cu tot ceea ce conţine ea: mici doze de banal, rutină, ratări, îndoieli, convingeri, satisfacţii sau bucurii toate amestecate bine, asezonate şi aranjate frumos într-un dreptunghi de hârtie.

Povestea cărţii

În martie 2007 Gicu a lansat într-un email nişte întrebări interesante. Voicu a răspuns cum s-a priceput. Apoi au început să schimbe sute şi sute de mesaje. În paralel, fiecare în colţul lui, a început să scrie crezând în cuvinte şi într-un dialog sincer despre ce înseamnă fotografia şi despre cu ce se mănâncă ea. Apoi au început să creadă într-o carte - miraj donquijotesc într-o lume care anunţa zilnic, "moartea cărţii, as we know it". Ce înseamnă azi o carte printre milioane de cărţi? Nimic şi deopotrivă totul. Înseamnă o viziune, un angajament, o proiecţie articulată şi mai ales, înseamnă a şti când să pui punct. În aprilie 2010 acest dialog s-a încheiat. Cu un punct.

"From: "G. Şerban"
To: "Voicu Bojan"
Subject: Re: poze
Date: Mon, 26 Mar 2007 12:10:14 +0300


Voicule. În ideea că o să ai o serie în Punctumu' viitor, ai vrea să purtăm o discuţie (pe email), aşa din când în când, pe diverse teme (în general despre foto şi despre ce înseamnă să fii fotograf în zilele noastre) şi dacă iese ceva să o publicăm în Punctum? Nişte discuţii relaxate, nu interviu, fără pretenţii de artişti bărboşi. Timp e suficient (cel puţin vreo două luni cred). Discutăm când avem chef şi timp.
Temele vreau să le deschid cam pe unde ne doare pe noi mai tare, cum discutam zilele trecute despre vânzoleala asta de poze de pe net sau şi alte discuţii pe care le-am mai avut noi în timp (unele mi le amintesc, altele le am prin email-uri mai vechi)
g.
De exemplu uite o posibilă temă, scrisă cam în grabă, de model:
În ultima săptămână am fost ameninţat de două ori. Pe o stradă cu oameni săraci..."
--------------------------------------------
"From: Voicu Bojan
To: 'G. Şerban'
Sent: Monday, March 26, 2007 12:37 PM
Subject: RE: poze
Gicu dear, First thing first.
Strada săracilor - după cum simt, dacă te mai învârţi mult pe acolo, rişti să o iei. E destul ca cineva să lanseze o idee de genul 'ăsta vinde pozele cu noi' şi ai pus-o.
Sper că nu te-am descurajat prea tare, dar ţin mai mult la viaţa ta decât la pozele tale. Săracii de obicei au o demnitate supralicitată, periculoasă şi suspiciuni multe.
Dacă vrei să discutăm, sigur, mulţumesc de invitaţie. Ce va trebui e să încercăm, poate iese, poate nu. Eu îmi propun să fiu cît mai puţin discursiv, important e ca temele să fie nervoase, actuale şi pe bune. Şi să nu ne pierdem în vorbe în plus. Văd ceva concentrat, dens, autentic şi fără degetul ăla pe tâmplă din pozele cu bărboşi cu biblioteca în spate."
--------------------------------------------
From: G. Şerban
Sent: Tuesday, April 06, 2010 7:16 PM
To: Voicu Bojan
Subject: dialog îndoit
Deşi am scris mult, parcă aş mai baga un paragraf înainte să scrii tu, dar nu ştiu ce. Mă doare capul, e nasoală şi meseria asta de scriitor, nici măcar ploaia şi pădurea din faţa mea nu mă ajută.
Trebuie să mi-l listez şi să mă bag în el, iar am o senzaţie vagă că am scris tâmpenii la începuturi.
Mă duc la joacă. g."
--------------------------------------------
"From: Voicu Bojan
Sent: Monday, April 12, 2010 5:01 PM
To: 'G. Şerban'
Subject: cartea!
Gicu,
Fini! Quod Erat Faciendum!
s-a terminat... e gata, am pus punct.
Mai sunt găurile din şvaiţer, ai timp berechet până la 1 mai când e punctul final.
Mă tem că o să-mi lipsească acest dialog. A fost frumos.
voicu
"

***

Vreme de trei ani, doi prieteni (Gicu Şerban şi Voicu Bojan) au purtat, în scris, un dialog despre fotografie, viaţă şi micile lucruri care îi pasionează. Rezultatul acestui schimb de idei s-a concretizat într-o carte. Ea poarta titlul de Înot sincron şi, printre altele, vorbeşte despre:
fotografie şi trădare / subiect şi implicare / Caravaggio, Erwitt, Rene Burri / scris şi fotografie / bazine, înot, şlapi şi halate de baie / Nora / manele vizuale / Tarkovski, Towell, Arbus / concursuri foto / căpşuni, roşii, pătrunjei / fotografie şi artă / kendo / cum să facem poze mai bune / Havana, Alun şi Petrila / fotografii iconice / ce înseamnă o imagine bună / fotografie accidentală / audiobooks, şerveţele umede şi pâine feliată / fotografie şi kitsch / Ocna Sibiului şi Zoo Turda / Sally Mann şi Robert Capa / cartofi prăjiţi şi drumul crucii / fotografie şi întâlnire / etc.
Cartea apare în colecţia Diafragma 9 şi are 190 de pagini. Formatul este 15x21 cm, are coperta cretată cu clape. Costă 25 ron.

Ce zice lumea?

Coincidenţe cu înotul sincron
... Voicu Bojan / Cluj şi Gicu Şerban / Sibiu au scris o carte în dialog: Înotul sincron.
De ce se cheamă aşa? Şi Voicu şi Gicu au practicat acest sport. Formarea lor este legată de adolescenţa în care împleteau atracţia pentru înot şi fotografie.
Coincidenţele nu se opresc. Am practicat înot de performanţă 10 ani. Atât de demult încât aproape nu-mi aduc aminte.
Stârniţi în grupul 7 zile, s-au gândit să discute de propriile lor îndoieli referitor la fotografie şi să publice dialogul într-o carte. Să fiu sincer, mi-a plăcut foarte mult.
Mă întrebă soţia: Ce citeşti tu acolo, de nu poţi să-i dai drumul din mână?
Ambii îşi exprimă preferinţa pentru fotografii din empatie faţă de oameni. Nu pentru poze stereotipe, banale, pe gustul clientului. Cartea Înotul sincron face aluzie şi la desincronizarea căii majore a fotografiei din ţară. În România auzi doar de Fotografii Frumoase, Splendide şi Artistice. Adică false şi neinteresante.
Rezumând dur dialogul, simpatic ar fi să faci fotografii creştineşte: cu dragoste şi smerenie, doar aşa ies fotografii sincere, adevărate, cu implicare, care te ating şi te emoţionează. Şi în carte este mult mai interesant exprimat şi argumentat.... Sincer, recomand călduros cartea celor 2 ardeleni, apărută la editura Aqua Forte. Ea poate fi obţinută prin comandă online... (Andrei Pandele, link, 12-oct-2010)

De la început mi-a plăcut ideea şi conceptul, de carte despre fotografie fără fotografii şi am fost foarte curios să o citesc. (deşi ideea de carte-dialog-corespondenţă nu e nouă, în general poate genera ceva interesant).
Discuţia în sine este interesantă, undeva între un maraton prin bibliotecă, păreri proprii şi viaţă personală. Subiectele dau un echilibru interesant cărţii, deşi sunt aruncate multe titluri de alte cărţi, opere şi autori, iar poveştile din viata fiecăruia aduc un pic de condiment, dar de multe ori par doar şuetă.
Deşi nu ştiu cât s-a vrut asta, şi nu neapărat pentru că sunt listele de la sfârşit cu reţete / sfaturi, sau cu nenumăratele citate sau povesti din istoria fotografiei şi a artei, cartea îmi pare şi un mic manual de fotografie. Nu pentru informaţii în sine (faine şi utile de altfel) cât pentru că lansează multe pastile care te pun pe gânduri, te fac să îţi pui alte întrebări şi poate să găseşti răspunsuri.
Pentru mine, este o carte de păstrat undeva la îndemână şi, din când în când, când am chef să discut despre fotografie şi nu am cu cine, să pot lua cartea în mână şi să citesc câteva paragrafe, probabil la întâmplare. (Alex Şerban, link, 3-oct-2010)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer