Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Maroc - Jurnal de călătorie


Robertin Iuga

09.01.2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Vineri. Bucureşti. Herăstrău. Conferinţă de presă.

Aşteptăm uleiul de la Elf, cei care având încredere în noi, ne-au dat banii pentru această călătorie.



Aveam să plecăm într-o aventură de 40 de zile spre ţinuturile îndepărtate ale Marocului.

Pentru ca totul să fie special am hotărât ca întreaga călătorie să o realizăm cu două autovehicule de teren, respectiv două Tico.



Am ieşit din ţară depăşind spre surprinderea mea neîncrederea pe care o aveam faţă de maşina în care mă aflam. Se conduce cu rândul mergând aproape continuu.

Noapte. Vamă în Slovenia. Ne rătăcim unii de alţii pentru prima oară. Întâlnire neaşteptată peste 40-50 km.

Prima oprire Ljubljana.



Mă amuză teribil expresia oamenilor atunci când află destinaţia micuţelor noastre maşini branduite.

Veneţia. Filmăm şi facem fotografii.



Încep să schimb primele cuvinte cu Andone colegul meu de maşină, ardelean din Mediaş.

Monte Carlo. Ghinion. Datorită aglomeraţiei ne pierdem pentru a doua oară. Din păcate, neavând telefoane mobile, stabilim prin cei din ţară o posibilă întâlnire în Barcelona.

Marsilia. Rămânem fără benzină şi fără posibilitatea de a scoate bani sau schimba. Era duminică sau vineri. Ne ajută un taximetrist.

Barcelona. Facem un tur al oraşului. Dormim în maşină lângă Sagrada Familia. Dimineaţa ne trezim cu ceilalţi urcaţi pe maşina noastră. Ne-au găsit absolut întâmplător, ghidându-se după cea mai înaltă clădire din oraş.

Ceuta. Feribot. Strâmtoarea Magellan. Africa.

Vineri. Tanger. Prima dimineaţă marocană. Stabilim traseul şi încercăm să ne obişnuim cu aglomeraţia medinei.





Termometrul din maşină arată peste 60 de grade Celsius. E plăcut.

Coborâm pe coasta Atlanticului spre Rabat.

Găsim cu greu bere cu alcool. Petre dixit: "Băieţii de la Elf au luat-o pe ulei".

Casablanca. Ne reamintim de celebrul film cu acelaşi nume. Moscheea Hassan al II-lea. Una dintre cele mai mari din lume.



Marrakesh. Celebra piaţă Djemaa el-Fna ni se deschide cu întregul ei spectacol. Cobre şi o grămadă de alţi şerpi pe care nu de puţine ori îmblânzitorii îi înfăşoară în jurul gâtului tău, cântându-le din fluier şi bineînţeles, cerându-ţi câţiva bani pentru acest lucru.



Marocanii au un extraordinar simţ al comerţului. Nu de puţine ori am schimbat echipamentul nostru pe diferite obiecte tradiţionale.

Urcăm spre munte lăsând maşinile într-un micuţ sat, Imlil. Plecăm într-un traseu de două zile spre vârful Jebel Toubkal (4167 m) cel mai înalt vârf din Africa de Nord.

La întoarcere găsim cu greu casa lui Hassan, cel căruia i-am lăsat în pază maşinile noastre.

Vineri spre prânz. Ne răcorim în cascada Ouarzazate.



Descoperim încă odată simţul comercial al Marocului. O mică bucată de pământ poate deveni o adevărată vamă dacă nu plăteşti câţiva bănuţi pentru a trece în partea cealaltă.

Meknés. Fés. Fotografiez vopsitoriile publice încercând să fac faţă cumplitului miros de vopsea amestecat cu cânepa murată.



Îndreptându-ne spre Chefchaouen intrăm pe pământurile cultivatorilor de canabis. Aflăm cu surprindere despre toleranţa guvernului marocan faţă de aceste culturi.

Întrecere de maşini cu traficanţii de droguri prin serpentine. Zona nu este deloc sigură aşa că oprim cât mai puţin. Noroc cu maşinile noastre.

Chefchaouen cel mai liniştit oraş din Maroc.



Odată cu aducerea meniului, în orice restaurant, eşti întrebat ce vrei să fumezi. Preferăm doar berea pentru relaxare. Părăsim ţinuturile traficanţilor, ne întoarcem prin Tetouan în Ceuta, locul de unde luăm feribotul spre Spania.


Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer