22.09.2003
Încep cu rezultatele unui studiu comun realizat de un institut german si de unul austriac în ceea ce privește puterea de cumpărare în Europa (29 de țări și 279 de regiuni): la un indice mediu european stabilit la 100, Elveția afișează o valoare de 196, în timp ce România atinge doar un modest indice 16. Dar asta n-ar fi totul pentru că la regiuni zona Zurich atinge indicele 213 (urmată de Londra, Luxemburg și Oslo) în fruntea listei, iar la coada cozii clasamentului figurează nord-estul României cu indicele 13,4. Bun. Ca să zic și eu ceva nu prea original, dar cu un ușor iz de ciudă. Mai important este că eu, locuitoare a unui județ cu indicele 13,4 am ajuns în Elveția, dar să nu credeți că pe cheltuiala mea ci a prietenilor din Italia și a rudelor aflate pe undeva pe la vreo 3-400 km mai la sud de Zurich-ul cu al său 213.

Elveția e frumoasă, bogată, curată, sigură, vizitată și curtată de mulți turiști în toate anotimpurile, nu numai vara. Chiar și pe secetă și caniculă.

Ce apreciază și laudă turiștii ? E permis să înoți în lacuri. Iarba e verde, moale, catifelată, mătăsoasă și mai ales adevărată. Ciocolata e mai ceva decît ..."Poiana". Casele sunt într-o baie de flori. Pînă și stîlpii de telegraf au coșuri cu flori atîrnătoare. Parcă e mai mult sat decît oraș. Ziarul ți-l poți lua dintr-o cutie, banii punîndu-i alături.

Elvețienii acceptă moneda Uniunii Europene chiar dacă nu se dau în vînt după ea. Oamenii sunt foarte muncitori și răbdători (gîndiți-vă numai la munții acoperiți de vii în terase). Patrioți, chiar de nu au armată (cum apar strugurii autohtoni, elvețienii sunt mai puțin interesați de cei italieni sau francezi).Sunt fermecători, amabili, serviabili, primitori, nu-i privesc curios pe turiști. Ordine, curățenie, liniște, siguranță, încredere între oameni.

I se cam reproșează scumpetea (vedeți indicele de mai sus), dar o vacanță și o viață are omul, nu ? Aici se pot formula și circumstanțe atenuante: "Cu Euro asta, Elveția e aproape la același nivel cu restul Europei..." E drept că unii turiști mai cîrcotași afirmă că elvețienii ar fi purtînd ochelari de cal, că ar fi cam înțepeniți în unele principii și reguli, timizi dar și mîndri în același timp, că toată lumea te privește, dar nimeni nu îndrăznește să-ți vorbească. Da, dar pînă și aici e cald, parcă era mai răcoare în anii trecuți ?!!

Da, în 2003, decretat anul apei: caniculă, secetă, uscăciune, chiar de iarba-i încă verde. Apa curge la vale doar prin ziare și reviste care-i consacră articole docte. Dar, de fapt, la această aniversare, seceta este omniprezentă. Ar trebui trei luni de precipitații normale pentru a reveni la echilibrul de dinainte. Doar peste cinci, șase ani se va putea afla dacă încălzirea planetei este cauza actualei canicule. Pînă atunci, marele vinovat este anticiclonul din Azore, această "catedrala de aer cald", venită din vestul Saharei și blocată deasupra Franței. Pînă pe 12 august se număraseră nu mai puțin de 40 de zile tropicale (temperatura depășind 30 de grade), față de normalul elvețian de 9-4 zile pe an. Din luna martie, precipitațiile căzute nu reușesc să compenseze evaporarea și nici transpirația plantelor, situație tipică climei mediteraneene.


Recorduri:

Din 1864 încoace, luna iunie a fost cea mai secetoasă și cea mai caldă. La 20 iulie, cu 37,8 grade, Geneva a doborît un record vechi de 82 ani. În Tessin sau Ticino doar in 1870 a mai fost așa un semestru de cald și secetos. Ani asemănători: 1880, 1887, 1921, 1925, 1929, 1949, 1976.

Regiunile cele mai atinse de secetă: Jura, poalele munților Jura, Fribourg, Berne, Soleure, Argovie, Schaffhouse, Seeland, Grisons, Tessin. Mai puțin sau deloc afectate: Emmental, Oberland, partea centrală a țării și cantonul Valais (capitala Lausanne), care, fiind obișnuit cu temperaturile mai ridicate, este bine pregătit să înfrunte problemele irigării terenurilor.

Nu atît temperaturile sunt excepționale (40,3 grade în Argovie pe 6 august) cît mai ales durata acestei secete ce instalată din februarie 2003.

Ghețarii: nu ne mai rămîne decît să ne rugăm pentru viața lor, zic localnicii.

0 grade: în veri normal de calde, ar fi de ajuns să urcăm la 3800-4000 metri altitudine ca să dăm de așa ceva; acum ar trebui picioare și echipamente corespunzătoare pentru a ajunge la 4500 metri.

Pînzele freatice o duc încă destul de bine datorită precipitațiilor din toamna trecută.

Ozonul ca să nu fie dăunător sănătății ar trebui să nu depășească 120 micrograme / mc / ora / an (dacă am înțeles eu bine); la Geneva, din ianuarie 2003, aceasta valoare limită a fost depășită de mii de ori.

Penurie? Nu .Piața este stabilă și echilibrată. Problema este a cheltuielilor la care sunt supuși producătorii. Și cei care nu au lichidități?
Acum țăranilor li se permite să se descurce cum pot pentru a găsi furajele necesare animalelor lor, nu numai cele provenite din pășunea alpină. Dar în Jura și în Gruyere, din lipsă de pășune și de apă, multe turme au fost coborîte de pe înălțimi mult mai devreme. La șes, mai multe cantoane permit folosirea terenurilor lăsate in mod normal în pîrloagă prin rotație. Destui fermieri au fost obligați să intre în rezervele de fîn pentru anotimpul rece; și la iarnă ce vor face? -mă întreb eu de aici din nord-estul României.

Uniunea elvețiană a țăranilor estimează o pierdere de 300 milioane de euro pentru agricultura lor; prin comparație, italienii se plîng de pierderi de 5 miliarde de euro.

Articolul 79 din legea agriculturii permite să se acorde împrumuturi fără dobîndă țăranilor care sunt într-o situație financiară dificilă, dar nu au alte datorii.

Suplețe: Oficiul federal al agriculturii a devenit mai suplu și mai maleabil: scăderea taxelor vamale de la 11 la 5 franci, derogare pentru plățile directe, pomparea apei din rîuri, creșterea procentajului de la 10% la 40 % in ceea ce privește furajul nonbiologic utilizat de fermele biologice, etc., toate astea pe fondul legislației în vigoare.
Aceste măsuri luate pînă la mijlocul lunii august au fost apreciate de țăranii elvețieni, chiar dacă ele nu au nimic excepțional în ele. Este normal să fie așa pe astfel de vremuri.
Chiar dacă există unele temeri față de un posibil surplus de carne de vită, uniunea elvețiană a țăranilor nu recomandă tăierea precoce a animalelor.

Incendiile care au răvășit pădurile din Portugalia, Spania, Croația, Franța sau Italia au fost foarte rare în Elveția, poate pentru că vor fi fiind mai bine întreținute și protejate.

"Cum vă udați plantele?" întreabă pe Internet un francez suferind din cauza restricțiilor de apă. Un elvețian i-ar fi răspuns: "Recuperăm apa nepoluată de la bucătărie, apa deja folosită pentru spălarea legumelor, de exemplu!"

În privința legumelor, salata, conopida, broccoli, mărarul, anasonul arată prost; în schimb legumelor de tip mediteranean le merge bine: roșia, vînăta, dovlecelul au un gust nemaipomenit. Producția de cartofi a scăzut cu 30%; tovarăși de nenorocire: cerealele, sfecla roșie, tutunul, porumbul.

Viile, ei da, ele o duc bine, ciupercile obișnuite nu au rezistat căldurii excesive, bobițele sunt mai mici, dar mai dulci. Doar viile mai tinere (3-5 ani) vor avea ceva de suferit, rădăcinile nefiind destul de viguroase.

Watt: centralele nucleare de la Muhleberg și de la Beznau și-au redus puterea ca să evite încălzirea suplimentară a mediului ambiant.

?? Cînd va ploua destul ? Seceta asta deosebită va antrena un mare pachet de măsuri excepționale? Care va fi bilanțul final al recoltelor? "N-avem decît să așteptăm urmarea...", pare că zic și elvețienii și turiștii. Dumnezeu e deasupra lor. Precis, după părerea mea.

Oare e și deasupra noastră ? Că și la noi fu vipie mare.

***
Notă: Nu uitați că așteptăm textele voastre despre locurile în care vă petreceți vacanța și peripețiile prin care treceți pe adresa [email protected]. Pentru mai multe amănunte click aici.

Pînă acum Jurnalul de vacanță vă oferă călătorii prin:
1. Canada (cu Anton)
2. Malta (cu Virgil Oprina și Oltea Șerban-Pârâu)
3. New York (cu Daniel Cristea-Enache)
4. Fiji și Los Angeles (cu Alfred Schwartz)
5. Paris - Buddha Bar (cu Irina Șarcane)
6. Venezuela (cu Geta Pop)
7. Belgia (cu Luiza Ilie)
8. Luxemburg (cu Marina)
9. Sankt Petersburg (cu Cristina Bazavan)
10. 2 Mai și Vama Veche (cu Oltea Șerban-Pârâu)
11. Gura Portiței (cu Suzana Has)
12. (Spre) Cagliari (cu Octavia)
13. Turcia (cu Ada Demirgian)
14. Iugoslavia (cu Martin Zick)
15. Sf. Gheorghe (cu Alex Leo Șerban)
16. Alicante (cu Anca Constantin)
17. Egipt (cu Marina)
18. Portugalia (cu Adina Someșan)
19. Mallorca (cu Ioana Marin)
20. Moeciu (cu Marius Dobrin)
21. Creta (cu Virgil Oprina)
22. Alicante (cu Anca Constantin)
23. Barcelona (cu Iuliana Pașcanu)

0 comentarii

Publicitate

Sus