31.10.2010
I loved you in the morning, our kisses deep and warm,
your hair upon the pillow like a sleepy golden storm
...

... vocea lui L. Cohen mă trezeşte din somn. Mă ridic repede din pat, să nu adorm la loc, îmi fac o cafea şi citesc presa. De obicei presa de scandal (asta e, e "chestia" mea, nu insistăm prea mult pe subiect).
În aproximativ o oră, după duş şi lupta cu dulapul, ies pe uşă şi pornesc spre facultate. Aceiaşi oameni, aceleaşi discursuri, sau poate doar am îmbătrânit prea mult...
Cafeaua cu fetele, o sesiune de bârfe mici şi nevinovate şi se face seară. Mă întorc acasă, mă spăl de nebunia oraşului, beau un ceai şi adorm uitându-mă la un film pe TCM.
Îmi amintesc ca prin vis de întrebarea pe care mi-a adresat-o Leonard în seara când ne-am cunoscut, după ce am vorbit despre nimicuri care ne-au amuzat.

L.C: Auzi, dar tu ai o viaţă?
R.M: Păi...
L.C: Pentru că eu nu am.
R.M: Eu... nu ştiu. Sincer, habar n-am. E o întrebare dificilă... Adică... studiez, scriu, plătesc facturi la sfârşitul lunii, dar nu, de fapt nu cred că am o viaţă în adevăratul sens al cuvântului
...

Şi din nou...

... I loved you in the morning, our kisses deep and warm,
your hair upon the pillow like a sleepy golden storm
...

0 comentarii

Publicitate

Sus