13.02.2011
N-ai fi crezut niciodată să ajungi aşa.
Neajutorată, cu ochii roşii de plâns şi mâinile crăpate de ger, sprijinită de colţul unui bloc înalt, după ce el te-a lăsat să te descurci singură, pentru că se grăbea atât de tare să ajungă acasă. Acasă la cine? Acasă la nimeni. Era singur ca un câine, la fel de singur ca tine, dar asta nu-l împiedica să se creadă mai bun şi să se mintă că-i place.
Şi acum iată-te, după ce ai oprit taxiul ăla mizerabil, condus de un ţigan care ţi-a dublat tariful şi a început să vorbească murdar la telefon - probabil cu o curvă.
Te-ai crispat şi fără să te gândeşti prea mult la ce faci, ai coborât la semafor.
A început să te înjure, laşul!
Ai început să alergi. În jur, nimeni. În centrul Bucureştiului se putea găsi o stradă pustie, numai pentru tine.
Aproape de miezul nopţii, singură într-un loc necunoscut, ascunzându-te ca un copil la umbra unui bloc, ai simţit că ţi-e frică.
Tremurai toată, cu telefonul descărcat şi te speria orice, inclusiv paşii câinelui vagabond care a venit să-ţi lingă mâna.
L-ai lăsat şi ai început să râzi, văzându-l cum dă din coadă fericit că cineva îl bagă în seamă.
Aţi pornit amândoi la drum şi te-ai oprit din tremurat.
"Cuţu" te-a condus până la o staţie de taxiuri şi apoi a plecat liniştit, fără să se uite în urmă.
Frica a vrut să revină, dar ai refuzat s-o laşi să-ţi treacă de piele.
În definitiv, erai în siguranţă... însă nu mai puţin singură.

2 comentarii

  • frumos, delicat...
    [membru], 16.02.2011, 14:33

    ...e ca un crochiu - sau reportaj, întors cu faţa spre interior.

    • RE: frumos, delicat...
      Rozana M., 20.02.2011, 13:55

      Va multumesc.

Publicitate

Sus