Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Poveştile fetei nesăbuite

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Viziuni


Rozana Mihalache

27.02.2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Totul a devenit o aşteptare. De la primele ore ale dimineţii şi până în miez de noapte când adormi cu obrajii uzi, respiri într-o continuă aşteptare.

Un freamăt, un tremur al sufletului, o nebunie imposibil de descris în cuvinte, o dorinţă care nu şi-a găsit încă drumul spre suprafaţă te împiedică să trăieşti cu totul.

Şi între timp...

Uneori, în special vara, îi place să iasă afară în timpul unei furtuni şi să întindă mâinile spre cer, a rugă şi a abandon.

Sau iarna, când ninge, se găseşte uitându-se în sus şi scoţând limba ca să guste fulgii mari de zăpadă.

"Zici că eşti ruptă dintr-un film noir, pe bune. Ştii, ai un aer aşa de femme fatale şi ceea ce e bizar e că îţi iese, fără niciun efort evident, nu pare că te străduieşti deloc."

"Problema cu tine e că îţi hrăneşti prea mult partea întunecată şi n-o laşi pe cea luminoasă să iasă la suprafaţă deloc. Asta te poate epuiza. De ce te temi atât să-ţi arăţi fragilitatea?"

Cu nişte ceapă verde şi un buchet de salată ieşite din sacoşă se pregăteşte să traverseze strada. E toamna devreme şi e îmbrăcată într-o rochie simplă din bumbac cu un cardigan lila pe deasupra. Poartă tocuri înalte. Un bărbat se postează în spatele ei la trecerea de pietoni. E încă roşu. Adierea vântului e uşor muribundă, dar ei i se face pielea de găină. Bărbatul se apropie foarte puţin de ea şi pare că o miroase. Ridică mâna să o atingă pe umăr. Se face verde. Ea traversează fără să observe nimic.

Stă cu capul pe umărul lui. Trupurile goale le sunt acoperite de broboane de transpiraţie. Au picioarele încolăcite.
- Te doare?
Tăcere.
- Da.
Ea vrea să se mişte, dar el o opreşte.
- Ai spus că da. Te doare umărul?
- Nu, nu mă doare umărul.

Nu se îmbracă niciodată gros şi îi place să meargă în picioarele goale.

- Ce-ţi veni?

El continuă să râdă, în timp ce-şi scoate pălăria.
- E prima oară când te aud şi pe tine spunând că ţi-e frig.

*

- Povesteşte-mi despre tine.
- De ce?
- De curiozitate.
- Cu ce să încep?
- Cu ce vrei tu.
- Prefer să nu.
- Bine. Atunci numeşte o eroină dintr-un film cu care crezi tu că te identifici în acest moment.
- Acum?
- Da.
- Maria Vargas din The Barefoot Contessa.

Tânărul o priveşte cu uimire.
- Ei bine, ţi-am satisfăcut curiozitatea?
- "Cel mai frumos animal al lumii".

Ea începe să râdă puternic şi oamenii din jur se întorc să o privească.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer