Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Poveştile fetei nesăbuite

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Cea mai puternică


Rozana Mihalache

27.03.2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Se apropie de ea şi o sărută pe ambii obraji, apoi o strânge în braţe. Trupul ei slab şi firav se pierde cu totul în îmbrăţişarea lui.
O ia deoparte şi se ascund la umbra unor maşini parcate pe trotuar.

- Iartă-mă, n-am ştiut ce să-ţi spun... nu ştiu ce să-ţi spun nici acum.
- Ştiu. Nu-i nimic.
- Nu ştiu ce e potrivit să...

Ea îl mângâie pe faţă şi zâmbeşte.
- Revino-ţi, vrei să te consolez eu pe tine?
- Nu, dar...
- Ştiu, ştiu... mulţumesc...

El scoate un pachet de ţigări şi îi oferă una.
- Nu, merci.
- Eşti bine? Ai slăbit.
- Sunt bine.
- Te-ai tras la faţă.
- Negrul e de vină.
- Ce s-a întâmplat?
- Nu vreau să mai vorbim despre asta. N-are sens.

- Şi acum?
- Şi acum ce?
- Eşti singură, nu?
- Da.
- Ai tăi, familia?
- Sunt singură.
- Întotdeauna ai fost.

- Poftim?
- Întotdeauna, de când te ştiu tot singură ai fost. Ţi-ai ales un drum, pe care l-ai urmat indiferent de consecinţe, cu bune şi cu rele. Ai dat impresia că nu ai nevoie de nimeni.
- Da, probabil că ai dreptate.
- Ştii, tu eşti atât de puternică şi de liberă, încât... poate că eşti cea mai puternică femeie pe care o cunosc. O să treci peste asta.
- Ştiu.

- Şi acum viaţa ta va merge mai departe.
- Ştiu. Mă ocup de asta.
- Noi bărbaţii suntem... nici ca taţi nu suntem în stare de nimic. Contribuim cu un spermatozoid şi apoi femeia e cea care se luptă nouă luni cu fătul în burtă, ea e cea care îşi face griji. Noi suntem o grămadă de muşchi şi oase şi grăsime cu... penis.
- Exagerezi. Eşti prea dur.
- Ba nu, am perfectă dreptate.
- Nu, nu ai dreptate, aş spune doar că sunteţi nişte nemernici adorabili şi... necesari...
Râde.

Trage ultimul fum din ţigară şi se pregăteşte să o arunce.
- Trebuie să...
- Pleci, sigur că da, înţeleg. Fugi.
- Îmi pare rău, am stat...
- Preţ de o ţigară, nimic nou, du-te şi fă-ţi treaba.
- Ai grijă de tine.
- Mulţumesc. Şi tu.

L-a privit cum merge spre maşină, cu spatele încovoiat, cum se "desprindea" de ea, ca altădată, numai că acum durea mai puţin. Plecarea lui era definitivă şi bizar, tocmai gândul că nu avea să se mai întoarcă o elibera şi mai mult.
Cea mai puternică femeie pe care o cunoştea, nu-i fusese niciodată de ajuns, sau poate, fusese prea mult.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




2 comentarii

  • O proza puternica
    Ioan Rusu, 29.03.2011, 16:42

    Exprimare simpla si la obiect.Un dialog teribil de veridic.O drama ascunsa dar care da pe dinafara.Un limbaj firesc, fara inflorituri.O proza puternica prin firescul si simplitatea sa.

    • RE: O proza puternica
      Rozana M., 30.03.2011, 12:22

      Ma flatati.
      Multumesc.

Spacer Spacer