Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Poveştile fetei nesăbuite

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Asta a fost, atât a durat?


Rozana Mihalache

10.04.2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Tot într-o sâmbătă dimineaţa, în urmă cu o lună, am fost anunţată că s-a stins mama. Avea 47 de ani. Alex. Leo Şerban avea 52.
M-am obişnuit să nu mai aştept duminicile în care ea venea mirosind a iubire şi prăjituri şi ne beam cafeaua împreună.
Nu m-aş fi gândit că voi învăţa atât de curând să nu mai aştept nici vara în care urma să-l revăd pe Alex., îmbrăcată la fel ca anul trecut, în fusta mea cu Marilyn.
Am impresia că moartea îmi respiră lângă ureche şi nu mai ştiu unde mă aflu şi ce să cred.

Mi-e frică de întuneric pentru că îmi pare că e frate cu moartea şi mi-e frică de singurătate pentru că e legănată de moarte.
Vreau să găsesc un motiv pentru care exist şi vreau să mă agăţ de el. Şi vreau să iubesc şi să scriu şi să gătesc şi să învăţ iertarea - să învăţ a mă ierta şi a ierta - să fiu mai puternică şi să alerg şi să mă joc şi să ascult muzică şi să citesc şi să aprind lumânări parfumate şi să dansez şi să mă uit la lună.
Vreau să trăiesc! Şi atunci de ce acest gând mi se pare atât de fals când văd că toţi în jurul meu se duc?

Azi am ascultat Leonard Cohen. Pentru ea şi pentru el.
Sper ca acolo unde sunt, mama să-i audă pe Dalida şi Alain Delon cântând Paroles, Paroles, iar Alex să audă Famous Blue Raincoat.
... şi mai sper ca ea să fie înconjurată de lăcrămioare şi el de trandafiri...

Şi totuşi... asta să fi fost? Atât de puţin să dureze?




Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer